Cercetătorii au făcut recent o descoperire spectaculoasă care ne-ar putea transforma înțelegerea uneia dintre cele mai vechi civilizații umane. În Irak, lângă Basra, o echipă de arheologi a dezgropat o rețea complexă și sofisticată de canale de irigare care datează de mai bine de 3.000 de ani. Descoperirea, publicată în revista Antiquity, dezvăluie nu numai ingeniozitatea mesopotamienilor, ci și capacitatea lor de a valorifica elementele pentru a le asigura supraviețuirea și prosperitatea într-un mediu aspru.
Descoperirea a avut loc în zona Mesopotamiei antice, o regiune din Irakul actual care este considerată unul dintre leagănele civilizației umane. Odinioară dominată de râurile Tigru și Eufrat, această zonă a fost influențată în mod deosebit de Eufrat, ale cărui inundații sezoniere au jucat un rol central în dezvoltarea societăților agricole timpurii. Foarte devreme, mesopotamienii au înțeles că pentru a prospera în acest mediu adesea arid, era esențial pentru ei să controleze apa. Având în vedere acest lucru, au proiectat o rețea complexă de canale pentru a-și iriga pământul. Acest sistem nu numai că a ajutat la hrănirea populației, dar a transformat și vastele câmpii ale regiunii în pământ fertil capabil să susțină agricultura avansată. Unul dintre cele mai vechi orașe mesopotamiene, Eridu, era situat în apropierea zonei în care a avut loc această descoperire. Cu mai bine de 3.000 de ani în urmă, mesopotamienii foloseau deja aceste canale pentru a iriga câmpuri, livezi și alte culturi, făcând posibilă viața într-o regiune în care clima putea fi necruțătoare și resursele de apă erau limitate
Cercetătorii au folosit o combinație de tehnologii moderne pentru a localiza și analiza aceste structuri antice. Folosind imagini prin satelit, hărți geologice și drone, aceștia au reușit să cartografieze peste 200 de rețele principale de irigații, la care sunt conectate peste 4.000 de canale secundare și mai mici. Aceste descoperiri relevă amploarea impresionantă a sistemului de irigații care se întinde pe câțiva kilometri, ilustrând astfel know-how-ul excepțional al mesopotamienilor în managementul apei pe scară largă. Aproape fiecare fermă avea propriul sistem de irigare, constând adesea din canale mai mici care se împleteau cu canalele principale. Această gestionare a apei a permis locuitorilor regiunii să mențină o agricultură stabilă pe terenuri care ar fi fost prea aride pentru a susține o populație în creștere fără această infrastructură.
Locul unde au fost găsite aceste rămășițe a fost remarcabil de bine conservat datorită schimbării cursului Eufratului. Această schimbare naturală a lăsat regiunea uscată încă de la începutul mileniului I î.Hr., permițând structurilor arheologice să rămână intacte și oferind o oportunitate rară de a studia un sistem antic de irigare în ansamblu. Cu toate acestea, rămân provocări pentru cercetători, în special în datarea cu acuratețe a acestor canale și înțelegerea exactă a modului în care au fost utilizate de-a lungul secolelor. Este important de menționat că, deși această rețea a fost extinsă, este puțin probabil să fi funcționat simultan în perioada 6.000-2.000 î.Hr. Mai degrabă, reflectă diferitele faze de ocupare a regiunii și adaptările de-a lungul timpului.
Descoperirea acestor canale de irigare în Irak este o nouă cheie pentru înțelegerea istoriei primelor civilizații umane. Ajutându-ne să înțelegem mai bine modul în care mesopotamienii au depășit provocările mediului lor, această descoperire deschide calea unor noi cercetări asupra modului în care civilizațiile antice au interacționat cu mediul lor și au dezvoltat tehnologii care le-au modelat viitorul. Cercetătorii speră că săpăturile viitoare vor dezvălui și mai multe detalii despre aceste sisteme de irigare și vor oferi informații suplimentare despre modul în care acești oameni și-au gestionat terenul de-a lungul secolelor. Un lucru este cert: această descoperire ne îmbogățește cunoștințele despre istorie și cunoștințele ancestrale și ne reamintește în ce măsură primele civilizații au fost avansate în gestionarea resurselor naturale.
