Megalodonul a fost mult timp imaginat ca o versiune masivă a marelui rechin alb. Cu toate acestea, un studiu științific recent contestă această imagine mitică. Noile cercetări arată că megalodonul era foarte diferit de ceea ce credeam noi, cu un corp mai lung, mai zvelt, care amintește mai mult de un rechin sau chiar de o balenă mare.
Timp de zeci de ani, oamenii de știință au studiat megalodonul în primul rând din fosilele sale uriașe de dinți, singurele rămășițe care păreau relativ abundente și bine conservate. Acești dinți, care uneori măsurau mai mult de optsprezece centimetri, au stat la baza multor estimări ale mărimii prădătorului. Această metodă a permis doar aproximări și a oferit doar o viziune parțială a morfologiei acestui animal dispărut. Pentru a înțelege mai bine adevărata formă a megalodonului, cercetătorii de la Universitatea din California, Riverside, au adoptat o abordare mai inovatoare și mai precisă.
În loc să se limiteze la dinți, oamenii de știință au ales să studieze coloana vertebrală a megalodonului, un element adesea neglijat în cercetările anterioare deoarece sunt mai fragili și se fosilizează mai rar în condiții naturale. Comparând structura vertebrală a acestui rechin preistoric cu cea a peste 100 de specii moderne și dispărute de rechini, cercetătorii au reușit apoi să stabilească corelații mai sigure între dimensiunea vertebrelor și morfologia generală a corpului acestui mare prădător antic. Această metodă inovatoare le-a permis să ofere o estimare mai precisă a formei și dimensiunii corpului megalodonului, depășind simplele presupuneri bazate pe fosilele dentare.
Rezultatele studiului, publicate în Palaeontologia Electronica, sunt izbitoare. Conform acestei noi analize, megalodonul ar fi măsurat aproape douăzeci și patru de metri lungime, echivalentul a două autobuze școlare. Până acum, estimările erau în jur de optsprezece până la douăzeci de metri. Cântărea aproximativ 94 de tone, o dimensiune comparabilă cu cea a unei balene albastre mari, dar cu o morfologie foarte diferită. În loc să fie masiv și îndesat ca marele rechin alb, megalodonul arăta mai degrabă ca un rechin lămâie cu un corp mai subțire și alungit. Acest corp alungit a fost de fapt o caracteristică care i-a permis să se miște mai fluid și mai eficient din punct de vedere energetic de-a lungul vastelor întinderi oceanice.
O altă întrebare mult dezbătută se referă la viteza de înot a megalodonului. A fost un prădător ultra-rapid sau, dimpotrivă, un vânător mai lent, dar mai eficient? Noile cercetări sugerează că megalodonul era un prădător care înota cu o viteză moderată, mai degrabă decât să se grăbească cu viteză maximă pentru a-și prinde prada. Această abordare mai eficientă din punct de vedere energetic i-a permis să parcurgă distanțe lungi fără a risipi resurse, o strategie perfect potrivită dimensiunii și nevoilor sale de energie. Deși capabil să accelereze pentru a ataca, nu era caracterizat de o viteză constantă mare, spre deosebire de ceea ce s-ar putea imagina pentru un astfel de prădător.
O altă descoperire fascinantă se referă la puii de megalodon. Potrivit studiului, tinerii megalodoni aveau deja aproape patru metri lungime la naștere, de dimensiunea unui mare rechin alb adult. Această dimensiune impresionantă le-a permis să fie prădători puternici capabili să vâneze mamifere marine încă de la naștere. Aceasta oferă o nouă perspectivă asupra modului în care aceste creaturi uriașe au evoluat, chiar și de la o vârstă fragedă.
