Un satelit spion american a dezvăluit recent construcția unei gigantice instalații de fuziune cu laser în China, situată în Mianyang, în sud-vestul țării. Potrivit experților, proiectul ar fi cu 50% mai mare decât National Ignition Facility (NIF) din Statele Unite, în prezent cea mai mare astfel de instalație din lume. Această descoperire ridică multe întrebări. În timp ce fuziunea nucleară este adesea prezentată ca o sursă curată și nelimitată de energie, această tehnologie poate avea și aplicații militare sensibile. Deci, ce caută China cu adevărat cu acest proiect?
Fuziunea inerțială, numită și fuziune cu laser, implică utilizarea unor fascicule laser ultra-puternice pentru a încălzi și a comprima izotopii de hidrogen până când aceștia ating temperaturi și presiuni extreme. În acest moment, nucleele atomice își depășesc repulsia electrostatică și fuzionează, eliberând energie colosală sub formă de căldură. Acest proces imită mecanismul care alimentează Soarele și stelele.
Această abordare este diferită de fuziunea cu izolare magnetică, care este mai frecvent studiată și utilizată în proiecte precum ITER în Franța sau EAST tokamak în China. Fuziunea magnetică se bazează pe câmpuri magnetice intense pentru a menține și a stabiliza plasma ultra-fierbinte (mai mare de 100 de milioane de grade Celsius) într-un reactor în formă de torus. Scopul este de a împiedica plasma să atingă pereții reactorului, astfel încât să poată menține condiții optime de fuziune. În comparație, fuziunea cu laser (confinare inerțială) operează la o scară mult mai mică și caută să declanșeze reacții de scurte, dar intense, prin comprimarea unei capsule de combustibil de fuziune cu lasere. Acest proces produce impulsuri energetice foarte puternice. Dacă este valorificată la scară largă, fuziunea în toate formele sale ar putea revoluționa producția de energie electrică, oferind o sursă practic infinită, curată și durabilă, reducând astfel dependența noastră de combustibilii fosili și contribuind la combaterea schimbărilor climatice.
În timp ce fuziunea cu laser este văzută în primul rând ca o revoluție energetică, ea trezește și interese strategice și militare. De fapt, permite modelarea exploziilor nucleare fără a fi necesară efectuarea de teste la scară completă, care sunt interzise de Tratatul de interzicere completă a testelor nucleare. În acest context, un proiect chinez atrage atenția experților americani.
Se pare că China dezvoltă în liniște ceea ce ar putea deveni cel mai mare laser de fuziune nucleară din lume. Conform analizei imaginilor satelitare, instalația chineză din Mianyang are patru brațe masive care sunt rețele laser care converg către o cameră centrală în care vor avea loc reacțiile. Mărimea sa ar depăși cu mult pe cea a National Ignition Facility (NIF) din California, care a reușit recent să producă o reacție de fuziune cu un câștig net de energie, o premieră mondială.
Această perspectivă îngrijorează Statele Unite, deoarece prin îmbunătățirea înțelegerii reacțiilor de fuziune, China și-ar putea îmbunătăți apoi armele nucleare, în special prin dezvoltarea de focoase termonucleare noi, mai eficiente și mai puternice.
Un alt aspect îngrijorător al acestui proiect este secretul din jurul dezvoltării sale. Autoritățile chineze au oferit puține informații publice despre progresul lucrărilor de la Mianyang, creând un climat de speculații cu privire la adevăratele sale obiective. Mai mult, China a făcut progrese semnificative în ultimii ani în domeniul tehnologiei militare, inclusiv în modernizarea arsenalului său nuclear. Deci, întrebarea dacă această instalație de fuziune ar putea avea aplicații militare depășește simplele preocupări energetice. De asemenea, ridică întrebări cu privire la capacitatea Beijingului de a utiliza tehnologii avansate pentru a-și consolida poziția strategică într-o lume din ce în ce mai multipolară, în care inovația tehnologică este un element cheie al competitivității internaționale.
