Commodore 64 a fost o legendă în anii `80 și unul dintre cele mai bine vândute HC-uri (home computer) în SUA. Anul trecut, în septembrie, Commodore USA, a cumpărat faimosul brand, iar de curând, ei au început să vândă aproape toată gama de computere prezentă în portofoliul de odinioară, printre care și vedeta Commodore 64. Există, totuși, o mare diferență între modelele noi și strămoșii lor: configurația!
Deși designul noilor computere a rămas fidel cu cel al strămoșilor, modelele noi au sub carcase tehnologia secolului în care trăim.
Așadar, noul Commodore 64 vine în cinci configurații, în funcție de preferințele clientului. Sunt, totuși, câteva constante, precum procesorul Intel Atom D525 la frecvența de 1,8GHz, placa grafică NVIDIA ION2 (DDR3 512MB) și un cititor de carduri de memorie multiformat. Poți adăuga 2GB sau 4GB de memorie RAM, hard disk-uri cu capacități între 160GB și 1TB, unități optice DVD sau Blu-ray și conectivități Bluetooth și Wi-Fi. Te poți uita mai bine la configurații aici.
Pe site-ul producătorului găsești chiar și câteva modele de computere Amiga și VIC, ambele modernizate!
Commodore 64 a fost lansat în august 1982 și, după cum îi spune și numele, avea 64 KB de memorie. Până în 1994, când a fost scos din producție, Commodore 64 s-a vândut într-un număr care poate varia între 12,5 și 17 milioane de bucăți (datele de vânzări de la acea vreme nu au fost foarte clare). În decursul „vieții” lui Commodore 64 au fost create peste 10.000 de aplicații pentru acest computer, iar acesta a fost, după părerea mea, punctul său forte.
Îmi amintesc că am văzut primul Commodore 64 când aveam abia vreo zece ani și m-a impresionat puternic. Mă jucasem deja pe un HC de proveniență dubioasă, dar Commodore 64 avea o grafică cu mult mai impresionantă. Țin minte că l-am vazut în casa unui pilot de avion care exersa acasă zboruri într-un simulator extrem de complex. Deși mă ambiționam foarte tare să decolez, nu reușeam defel pentru că trebuia să parcurg niște pași importanți cu o mare rigurozitate. Pilotul devenea extrem de serios în fața unui joystick destul de realist și urmărea toate aparatele de bord. Am retrogradat, bineînțeles, la un joc mult mai potrivit pentru vârsta mea, încercând să trec strada cu o broscuță virtuală, fără să mă lovească mașinile :).
Sursă: Physorg
