Acum circa 200 de milioane de ani, o lipitoare a creat un cocon dintr-o substanță asemănătoare unui mucus, cocon în care, fără să știe, a capturat o creatură elastică, în formă de clopot, prezervând-o perfect până în momentul în care, în timpul unei expediții în Antarctica, a fost identificată de cercetători.
Coconul este similar celor produs de lipitorile de azi, așa cum sunt lipitorile folosite în medicină, Hirudo medicinalis. Înăuntrul său, un organism nu mai mare de 25 de microni (un micron reprezintă 1/1.000.000 dintr-un metru), asemănător protozoarelor din genul Vorticella, s-a păstrat perfect până în prezent, ridicând un uriaș semn de întrebare privitor lal această capacitate de conservare.
Protozoare din genul Vorticella
Creatura în formă de clopot a trăit în Triassis, o perioadă în care temperatura globală era cu mult mai ridicată decât azi, într-o pădure tropicală din ceea ce astăzi este Antarctica. Trebuie spus și că Antarctica făcea parte, pe atunci, din supercontinentul Gondwana.
Este un mister cum țesutul minusculei creaturi s-a păstat perfect până azi. Cel mai probabil, susțin cercetătorii de la Universitatea din Kansas, USA, mucusul coconului a făcut acest lucru posibil.
Antarctica preistorică
Modul de conservare este unul bizar, mai ales că organismele cu țesut moale nu se fosilizează decât dacă sunt supuse rapid unui mediu ce previne procesul de fosilizare. Cel mai probabil, o lipitoare preistorică a secretat mucusul coconului într-un râu preistoric din Antarctica de acum 200 de milioane de ani. Creatura fosilizată în el s-a atașat de acel cocon, devenind prizoniera lui după ce acesta s-a întărit în câteva ore sau, poate, zile. Apoi, coconul a fost acoperit de mâl, intrând în stratul sedimentar, acolo unde a rămas până în ziua de azi. Singurul caz similar este al unui vierme de acum 125 de milioane de ani, prizonier al unui cocon, descoperit în Svalbard, Norvegia.