Într-un interval cuprins între cincisprezece și șase milioane de ani în urmă, producția de scoarță oceanică a încetinit semnificativ. Ca urmare, creșterea adâncimii bazinelor marine ar fi provocat o scădere a nivelului mării cu 26 până la 32 de metri. Un studiu recent oferă mai multe informații despre acest fenomen uimitor.
Astăzi, încălzirea globală este cauza principală a creșterii nivelului mării, legată de mai multe fenomene: dilatarea termică a apei și topirea gheții și a calotelor glaciare. Cu toate acestea, tectonica plăcilor poate avea un efect și asupra adâncimii oceanului, așa cum subliniază un studiu publicat în jurnalul Geochemistry, Geophysics, Geosystems. Potrivit echipei de la Universitatea Brown din Providence (SUA), expansiunea fundului mării a încetinit în urmă cu cincisprezece și șase milioane de ani, ceea ce a dus la o scădere semnificativă a nivelului mării.
Lucrarea în cauză s-a bazat pe studii anterioare care au ajuns la concluzia că a existat o scădere cu 35% a producției de crusta oceanică în aceeași perioadă. Acest declin s-ar fi produs însă în urma formării de noi roci la nivelul crestelor oceanice, care le-ar fi împins treptat pe cele mai vechi spre zonele de subducție. Fenomenul a dus la o creștere a adâncimii bazinelor oceanice, determinând astfel o scădere a nivelului mării la scară globală. Potrivit calculelor autorilor studiului, încetinirea expansiunii fundului mării ar fi cauzat o scădere estimată a nivelului oceanelor între 26 și 32 de metri. Cercetătorii au analizat efectele încetinirii asupra fluxului de căldură din mantaua Pământului. De regulă, căldura venită din adâncurile Pământului găsește locuri de evacuare la nivelul scoarței oceanice, parțial în zonele care rocile tinere sunt în contact direct cu apa. În perioada studiată, această disipare a căldurii ar fi scăzut în medie cu 8% cu o scădere care ar putea ajunge până la 35% în apropierea crestelor oceanice. Astfel, chimia oceanelor a fost probabil afectată, atât de dizolvarea mineralelor în apă, cât și de interacțiunile hidrotermale.
De asemenea, este important de știut că producția de scoarță oceanică merge mână în mână cu activitatea vulcanică subacvatică care generează CO2, care ajunge apoi în atmosferă. Cu alte cuvinte, reducerea producției de crustă oceanică ar fi dus la o reducere a emisiilor de CO2 și, prin urmare, ar fi favorizat răcirea climatică la scară globală. Acest lucru este important deoarece temperaturile mai scăzute încurajează extinderea straturilor de gheață, captând mai multă apă. Totuși, acest lucru ar fi contribuit și la scăderea nivelului mării. La acel moment, acest fenomen combinat cu o contracție termică a oceanelor ar fi putut provoca chiar și o scădere suplimentară de 60 de metri. Deși vor fi necesare mai multe lucrări pentru a confirma aceste teorii, rezultatele studiului de până acum par în concordanță cu datele stratigrafiei secvențe din probele de depozite de sedimente colectate în diferite puncte de-a lungul coastei atlantice a Americii de Nord.
