Timp de zeci de ani, culoarea roșiatică a lui Marte, una dintre trăsăturile sale cele mai emblematice, s-a considerat că se datorează hematitei, un oxid de fier format în condiții uscate după ce apa planetei a dispărut. Un nou studiu, publicat în revista Nature Communications, contestă această teorie și oferă o explicație surprinzătoare.
Până acum, oamenii de știință credeau că nuanța roșie a lui Marte provine în principal din hematit, un oxid de fier care se formează în condiții uscate. Această ipoteză s-a bazat pe observațiile făcute de sonde și rover-uri spațiale care explorează suprafața marțiană. Cu toate acestea, acestei teorii îi lipseau dovezi solide din analizele de laborator. Noul studiu oferă o explicație alternativă care este mult mai în concordanță cu datele recente. Potrivit acestei lucrări conduse de cercetătorii de la Universitatea Brown, nuanța roșie emblematică a lui Marte se datorează probabil ferihidritului, un oxid de fier hidratat. Spre deosebire de hematit, ferihidritul conține apă, ceea ce indică faptul că s-a format atunci când planeta mai avea cantități semnificative de apă lichidă.
Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii au folosit date de la mai multe nave spațiale care orbitează Marte, cum ar fi Mars Express și Trace Gas Orbiter ale Agenției Spațiale Europene (ESA), precum și date culese de roverele NASA pe Marte, inclusiv Curiosity și Opportunity. Prin trimiterea încrucișată a acestor informații, ei au obținut o perspectivă detaliată asupra compoziției minerale a prafului marțian. Totuși, pasul decisiv a avut loc pe Pământ. Oamenii de știință au creat, de fapt, o replică fidelă a prafului marțian în laborator prin măcinarea mineralelor până când obțin boabe extrem de fine, aproximativ o sutime din lățimea unui păr uman. Analizând acest praf folosind tehnici similare cu cele utilizate de instrumentele spațiale, ei au descoperit o potrivire izbitoare cu semnăturile ferihidritului.
Această descoperire ridică în mod natural noi întrebări interesante despre istoria climatică și geologică a lui Marte. Dacă ferihidritul este responsabil pentru nuanța roșie a planetei, înseamnă că Marte a avut perioade prelungite de condiții reci și umede, care sunt mult mai conforme cu prezența apei lichide decât se credea anterior. „Acest lucru deschide noi perspective asupra ferestrelor de locuibilitate ale planetei”, subliniază autorii. Cu alte cuvinte, dacă Marte a fost cândva o lume umedă, ar fi putut oferi condiții favorabile pentru apariția formelor de viață microbiene. Această ipoteză întărește interesul viitoarelor misiuni marțiane de a afla mai multe despre istoria apei (și potențial vieții) pe planeta roșie.
Rezultatele acestui studiu întăresc, prin urmare, încă o dată importanța misiunilor actuale și viitoare, în special a celor care urmăresc aducerea probelor marțiene înapoi pe Pământ. Roverul Perseverance al NASA a colectat deja mostre de praf care așteaptă să fie analizate în laborator. La rândul lor, misiunile Rosalind Franklin de la ESA și misiunile Mars Sample Return ale NASA ar putea oferi o mai bună înțelegere a naturii și originii oxizilor de fier prezenți pe suprafața marțiană.
Loading ...
