Cum au ajuns Mosazaurii să domine mările trecutului

Pe vremea în care dinozaurii stăpâneau uscatul, o uriașă reptilă acvatică, rudă îndepărtată a dragonului de Komodo, domina fără echivoc mările și oceanele lumii. Pentru aproape 27 de milioane de ani, Mosazaurul, supranumit și T-rex-ul apelor, aproape că nu a avut rival, dispărând, într-un final apocaliptic, în timpul marii extincții a vieții de acum 65 de milioane de ani.

Recent, un studiu realizat de cercetătorii suedezi de la Universitatea din Lund, arată în premieră modul în care au ajuns aceste reptile să câștige supremația apelor Terrei și chiar să ducă la extincție unii dintre cei mai mari prădători preistorici, rechinii Ginsu. La fel ca și mamiferele acvatice de astăzi, mosazaurii nu au fost dintotdeauna niște giganți marini ci, mai degrabă, își au originea în animale de dimensiuni relativ reduse, asemănătoare iguanelor de astăzi, care acum circa 90 de milioane de ani au părăsit uscatul pentru adâncurile mărilor și oceanelor. Cu membre adaptate mersului, aceste creaturi au evoluat de-a lungul timpului în uriașii de până la 17 metri lungime, devenind din prada rechinilor Ginsu, prădătorul cel mai de temut al acestora. Se presupune chiar că mosazaurii se află la baza dispariției rechinilor preistorici, ascensiunea lor suprapunându-se perfect pe declinul major al celor din urmă.

Johan Lindgren, liderul echipei de specialiști suedezi, susține că adaptarea rapidă a mosazaurilor a fost cheia succesului acestora și că astăzi deținem cea mai mare parte a pieselor care alcătuiesc puzzle-ul evoluționar al acestei specii din Cretacic. În plus, dacă până în prezent s-a crezut ca mosazaurii aveau un corp reptiliform, asemănător cu cel al șerpilor, noi dovezi indică faptul că aceștia aveau cozi similare cu cele ale ichtiozaurilor sau rechinilor, fapt ce le conferea acestora o capacitate de mișcare mult mai mare decât apreciaseră cercetătorii. Cert este însă că dominația mosazaurilor s-a încheiat brusc, în urmă cu 65 de milioane de ani, odată cu cea a dinozaurilor de pe uscat, ca urmare a unui cataclism cu efecte planetare, cel mai probabil generat de impactul unui asteorid gigantic cu Pământul.