În anul 2013, specialiștii departamentului de paleogenetică al Institutului Max Planck din Leipzig făceau un anunț istoric, publicând rezultatele decodificării ADN-ului mitocondrial al unuia dintre hominizii preistorici de la Sima de los Huesos (Grota Oaselor) din Spania. Indivizi a căror vârstă a fost calculată la circa 430.000 de ani.

A fost, de departe, cea mai veche structură ADN umană descifrată vreodată. În același studiu, cercetătorii de la Max Planck anunțau faptul că descifrarea ADN-ului nuclear al aceluiași individ este doar o problemă de timp (estimarea lor spunea că vor obține rezultatele în maxim un an) și că odată cu aceasta, multe mistere care privesc evoluția noastră și a verilor noștri neanderthalieni vor fi descifrate.

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu problematica indivizilor de la Sima de los Huesos, trebuie spus că aceștia prezintă trăsături neanderthaliene pronunțate, la fel cum prezintă caracteristici ale oamenilor arhaici. Aceste aspecte, împreună cu vechimea fosilelor (430.000 de ani), i-au determinat pe arheologi și paleoantropologi să atribuie rămășițele celor aproape 30 de indivizi descoperiți până acum în peștera spaniolă unei specii mai vechi, Homo heidelbergensis. De asemenea, Homo heidelbergensis a fost considerat strămoșul comun al oamenilor de neanderthal în Europa, și al lui Homo sapiens în Africa.

Ei bine, descifrarea ADN-ul nuclear vechi de 430.000 a durat nu unul, ci trei ani, însă rezultatele nu sunt mai puțin spectaculoase decât anticipau cercetătorii. Rezultatele demonstrează că indivizii de la Sima de los Huesos sunt, în fapt, neanderthalieni timpurii. Iar acest fapt are implicații majore. Înseamnă că strămoșul comun al celor două specii a trăit cu mult mai departe în timp decât se crezuse, acum 550.000 de ani, poate chiar 765.000 de ani. Iar asta înseamnă că acest prezumptiv strămoș nu a fost Homo heidelbergensis.

În scenă intră un nou hominid preistoric, Homo antecessor, cunoscut după fosile tot spaniole, vechi de circa 900.000 – 1,2 milioane de ani. Mai trebuie însă ca urmele acestuia să fie descoperite în Africa și Orientul Mijlociu pentru a confirma paternitatea sa asupra lui Homo sapiens și Homo neanderthalensis.

În ceea ce privește natura acelui ADN mitocondrial descoperit în 2013, și care s-a dovedit denisovan (populație arhaică ce a trăit în Asia până acum circa 40.000 de ani), concluziile sunt unanime până la un anumit punct. Cel mai probabil, strămoșul comun al neanderthalienilor și denisovanilor a avut trăsături genetice care s-au reflectat în ambele populații. Ulterior, neanderthalienii târzii le-au pierdut. Și aici intervine un alt mister. Cum s-a pierdut acest ADN mitocondrial? Este posibil, susține Matthias Meyer, liderul echipei de specialiști germani, în studiul publicat în celebra revistă Nature, ca o populație africană încă neidentificată să fi interacționat sexual cu neanderthalienii, înlocuind linia evolutivă a acestui ADN. Însă aceasta este doar o supoziție, una care așteaptă să primească un răspuns cert în anii ce vor urma.

Upgrade