Nașterea umană este un proces natural complex și dureros. În timp ce multe specii de animale nasc fără asistență, mamele umane au adesea nevoie de ajutor de la cei dragi și, în multe cazuri, de sprijin medical. Chiar și cu acest sprijin, procesul de naștere umană prezintă riscuri, inclusiv moartea prematură a mamei sau a copilului, mai ales în zonele în care accesul la asistență medicală este limitat. Dar de ce evoluția nu a făcut acest proces mai ușor? De ce nașterea umană rămâne atât de delicată în ciuda a milioane de ani de evoluție? Răspunsul constă în compromisuri anatomice incredibil de complexe. El a fost prezentat într-un articol publicat în PNAS.
Unul dintre principalii factori care explică dificultatea nașterii umane este dilema obstetrică. Acest termen descrie o contradicție anatomică: bebelușii umani au capete relativ mari în comparație cu îngustimea canalului de naștere al mamei. Prin urmare, bebelușii trebuie să efectueze rotații complexe în timpul nașterii pentru a putea ieși, făcând procesul dificil și periculos. Această problemă este cu atât mai accentuată de creșterea creierului uman, care este deosebit de mare în comparație cu alte primate. Dar atunci, de ce evoluția nu a rezolvat această problemă?
Nașterea umană este dificilă, în parte, din cauza compromisurilor evolutive necesare pentru a echilibra creșterea creierului uman și siguranța maternă. Evoluția nu a căutat doar să faciliteze nașterea, ci a ținut cont și de alte nevoi fundamentale, precum postura bipedă și stabilitatea trunchiului. Procesul de evoluție a dus la o micșorare a pelvisului uman pentru a permite o locomoție bipedă mai eficientă. Cu toate acestea, această reducere a dimensiunii pelvine a făcut nașterea mai dificilă. În plus, pentru a susține această structură, oamenii au un podea pelvină relativ groasă și puternică, care la prima vedere ar putea părea un obstacol în calea nașterii ușoare. Dar, în realitate, este un compromis evolutiv care protejează organele interne și susține coloana vertebrală.
Planșeul pelvin, un ansamblu de mușchi situați în partea de jos a trunchiului, joacă un rol central în naștere. Susține uterul, rectul și vezica urinară și oferă, de asemenea, stabilitate coloanei vertebrale. În timpul procesului, se extinde pentru a permite copilului să treacă. Cercetătorii au sugerat că dacă planșeul pelvin ar fi mai lată sau mai subțire, nașterea ar putea fi mai ușoară. Un perineu mai larg ar putea crește vulnerabilitatea mamei la probleme precum incontinența urinară sau prolapsul organelor interne. Astfel, evoluția a favorizat o podea pelviană suficient de puternică pentru a evita astfel de probleme, dar nu ușurează procesul.
Studiul recent, realizat de cercetătorii de la Universitatea din Texas și de la Universitatea din Viena, a folosit modele computerizate pentru a testa impactul creșterii dimensiunii și grosimii planșeului pelvin asupra nașterii. Rezultatele au arătat că, deși un planșeu pelvin mai larg ar oferi mai mult spațiu pentru trecerea copilului, ar impune și presiuni intra-abdominale mult mai mari decât le poate genera mama în timpul nașterii. Acest lucru ar complica și mai mult procesul de naștere, chiar dacă canalul de naștere ar fi mai spațios. Acest compromis evidențiază faptul că evoluția a trebuit să găsească un echilibru între ușurința nașterii și protecția organelor interne.
Se poate concluziona că nașterea umană nu a fost simplificată de evoluție, deoarece selecția naturală a trebuit să facă compromisuri între mai mulți factori. Dimensiunea creierului uman, adaptarea la bipedism, stabilitatea trunchiului și protecția organelor interne au contribuit toate la complexitatea nașterii. Deși evoluția a găsit un echilibru anatomic pentru a maximiza siguranța mamei și a bebelușului, acest echilibru a făcut procesul mai dificil decât cel al altor animale.
În concluzie, nașterea umană dificilă nu este rezultatul unui eșec evolutiv, ci mai degrabă a unei serii de alegeri adaptative care au permis oamenilor să supraviețuiască și să se adapteze la mediile lor, menținând în același timp echilibrul între siguranța maternă și creșterea creierului. Aceste compromisuri anatomice explică de ce a da viață rămâne unul dintre cele mai complexe și riscante din natură.
Loading ...
