Organizatorii caravanei Guerilla Verde m-au întrebat dacă n-aș vrea să le vorbesc elevilor, în școlile unde ajunge această caravană educativă, despre mașinile electrice, în cadrul temei mai largi „Smart City” pe care o abordează această acțiune în 2018.
„Mănânci calule ovăz?!” – nu se putea ca, din postura de „avocat al electromobilității”, să refuz o asemenea propunere. Pentru că, din păcate, nu sunt chiar așa dese oportunitățile de a intra în școli și a „manipula” creierele celor mai mici sau mai mari să gândească în ideea de sustenabilitate.
Sincer vorbind, m-a marcat experiența de „profu’ de eco” în cadrul Pepinierei de Talente (program educativ excelent, care speram să fie „plagiat” și în alte sectoare sau orașe, dar care, oroare, a fost sistat de Primăria Sectorului 3!). Mi se pare incredibil că noțiuni elementare despre poluarea aerului sau a apei ori despre reciclare sau eficiență energetică le sunt atât de nefamiliare copiilor, dar și multora dintre părinții acestora.
E grav, tovarăși, e foarte grav ca, în secolul XXI, în plină revoluție a schimbării mentalităților privind pericolele la care suntem expuși de poluarea antropogenică și de accelerarea schimbărilor climatice, copiii noștri să fie ținuți în ignoranță în privința acestor aspecte elementare pentru viața pe Terra.
Ne lăudăm cu extrem de puținii olimpici la diferite materii „grele”, ne plângem de rata cam mică de succes la un bacalaureat cumplit de încremenit într-o stare de letargie teoretică, ne văităm de lipsa de responsabilitate și de incompetența crasă din mediul socio-economic. Dar ne dorim tot ce e mai bun pentru copiii noștri. Câtă falsitate!
În orice școală am ajuns să le vorbesc copiilor (pe înțelesul lor, cu imagini atractive, cu noțiuni simple, într-o atmosferă degajată) despre „chestiile” eco, am rămas stupefiat de obtuzitatea multor profesori, care nu consideră că sustenabilitatea sau ecologia ar merita să fie o materie de sine stătătoare, prioritară în planul de învățământ.
Da, mulți profesori recunosc că poate nu știau unele informații prezentate sau poate le știau, dar le-au înțeles mai bine importanța după ce le-am pus eu într-o altă lumină. Dar, vorba aia, lasă că mai află copiii una-alta de la geografie, de pe la biologie, de pe net, de la televizor, de pe la întâlniri de genul celor pe care le propunem prin programul de science-talk Academia Știință & Tehnică…
Nu e cazul să facem din ecologie o materie de nivelul celor cu adevărat grele – limba și literatura română, matematica, fizica, istoria etc. Oameni buni, sunteți nebuni? Chiar și părinții mei, profesori de română actualmente pensionari, asta îmi spun când avem discuții pe tema asta: nu are cum să fie ecologia o materie mai importantă decât româna sau matematica, e absurd!
Hai că deja am început să mă enervez serios și deja îmi imaginez un scenariu în care toată armata de profesori cu o asemenea mentalitate, în frunte cu toți miniștrii învățământului de până acum, sunt trimiși într-un lagăr de muncă pe Marte… Cum de către cine? Tocmai de către generațiile pe care le privează de materiile considerate neimportante!
La ce bună româna sau matematica, istoria sau fizica, dacă nu înțelegem că ignoranța generațiilor vechi periclitează viitorul generațiilor noi? Știți cât de înmărmuriți rămân elevii când îmi cer scuze în fața lor, recunoscând că noi, părinții și bunicii lor, suntem responsabili de problemele de poluare pe care ei, cei tineri, vor trebui să se dea de ceasul morții să le rezolve?!
Și cine îi pregătește pentru ceea ce îi așteaptă? Cum îi pregătește? Profa de română îi face să înțeleagă că fără aer nu există viață? Proful de fizică îi învață că fără apă nu avem șanse de supraviețuire? Profa de istorie le explică avantajele reciclării? Când ai timp să realizezi cât de distorsionată este viziunea actualului sistem de învățământ asupra viitorului, îți garantez că o să-ți vină să te-mpuști!
Probabil mulți veți considera că exagerez, dar e de-a dreptul strigător la cer (sic!) să faci ore de religie în școală, dar să ignori cu desăvârșire o materie despre dezvoltare sustenabilă, despre ecologie, despre tehnologiile verzi, despre protecția mediului și a resurselor naturale, etc.
Biblia e doar o sumă de pilde, la fel ca „Legendele Olimpului” sau poveștile lui Ion Creangă. Iar rugăciunile și toate tradițiile religioase urmate orbește nu vor împiedica emisiile de CO2 să accelereze încălzirea globală, nu ne vor salva ca prin minune de efectele dezastruoase ale schimbărilor climatice, nu vor pogorî rezolvarea divină asupra iminentelor crize de apă, de foamete și de boli.
Revin la tema din acest an a caravanei Guerilla Verde, dar și a Uniunii Europene: „Smart City” (e de-a dreptul ilar să pui „smart” în același context cu sistemul nostru de învățământ…). Știți de ce au nevoie orașele inteligente ale viitorului? De ingineri, de programatori, de antreprenori cu gândire sustenabilă.
Vi se pare că școala noastră scoate pe bandă rulantă asemenea specialiști? Vi se pare că programa școlară actuală chiar îi pregătește pe copii pentru lumea LOR de mâine? Nu cumva îi învață să devină cetățeni ai lumii NOASTRE învechite, care apune? Na conflict între generații!
Și am tot dreptul să fiu revoltat. Pentru că, la fiecare întâlnire cu copiii și tinerii din școli, nu încetez să rămân uimit când realizez că majoritatea dintre ei sunt deștepți, au potențial, sunt plini de idei, mocnește în ei o energie teribilă. Atâta doar că școala românească nu știe să gestioneze acest tezaur uman.
Nu neg, majoritatea profesorilor sunt bine intenționați, dar, din păcate, nu văd pădurea din cauza copacilor. Iar imaginea de ansamblu de acum mă face să fiu extrem de pesimist gândindu-mă la România de peste 20 de ani. Dacă azi nu îi facem pe „ăștia mici” să înțeleagă ce și cum cu sustenabilitatea, cum să avem pretenția la un „mâine” optimist?
Sincer, nu vreau să ajung un Don Quijote în lupta cu morile de vânt din ministerul învățământului. Nici n-aș ști cum să încep o astfel de luptă, pardon, de muncă de lămurire a organelor abilitate că în școală, ba nu, începând de la grădiniță, este necesară o materie serioasă privind sustenabilitatea.
Cred că aici deja e cazul unei presiuni serioase din partea Partidului Părinților, cum plastic spunea la un moment dat profesorul Alexandru Mironov. Voi, mamele și tații copiilor trebuie să cereți, foarte sonor și persistent, schimbarea radicală a învățământului. Și introducerea, într-o materie de bază, a tuturor informațiilor despre mediu, poluare, schimbări climatice, reciclare, tehnologii verzi, etc.
Suntem în ceasul al doișpelea, dar ne cam facem că nu vedem. Dacă îți pasă cu adevărat de viitorul copilului tău, fă o schimbare în propria mentalitate. Este cel mai dificil pas. Hai, la treabă!
