În mod surprinzător, se pare că fertilizatorii pe bază de azot au şi un efect pozitiv asupra mediului înconjurător – mai mult, chiar şi solurile acide s-ar părea ca au acelaşi efect, potrivit cercetătorilor de la Institutul de Chimie Max Planck, din Mainz.
Cercetarea efectuată de aceştia indică faptul că acidul azotic (nitric) se formează în solurile fertilizate şi se eliberează în atmosferă, odată cu creşterea acidităţii solului. În aer, acidul azotic duce la formarea de radicali hidroxili oxigenând poluanţii, care astfel pot fi „spălaţi”. Până acum, acest efect al azotului nu a fost luat în considerare de oamenii de ştiinţă.
Aerul pe care îl respirăm se curăţă parţial, pe măsură ce poluanţii sunt oxigenaţi de radicalii hidroxili, apoi fiind spălat de ploaie. Recent, cercetătorii de la Institutul Max Planck, din Mainz, Germania, alături de colegii lor din Beijing, au descoperit originea unei părţi a acidului azotic, care, alături de ozon, acţionează ca o sursă de radicali hidroxili. Potrivit studiului, mari cantităţi de acid sunt eliberate în atmosferă din sol. În solurile bogate în azot, acidul se formează din ioni de nitriţi, produşi prin transformările microbiologice ale amoniului. Cu cât mai acid este solul şi cu cât conţine mai mulţi nitriţi, cu atât mai mult creşte cantitatea de acid azotic emanată.
Cercetătorii din Mainz descriu în revista Science cum au demonstrat existenţa acestui circuit, nedescoperit până în prezent, al azotului. Au măsurat concentraţia de HONO (formula chimică a acidului azotos) care a fost emanat dintr-o zonă definită de teren arabil. La o mostră de sol au adăugat nitriţi şi i-au schimbat concentraţia de apă. Cantitatea de HONO emanată a corespuns cu estimările lor bazate pe echilibrul solubilităţii acizilor şi bazelor. Aceste descoperiri explică şi de ce alte studii mai vechi relevau niveluri mai ridicate de acid azotic în aerul de deasupra terenurilor agricole fertilizate.
În concluzie, cercetătorii de la Max Planck cred că fertilizarea solurilor ar putea mări acidificarea acestora, pentru a produce mai mulţi radicali hidroxili, care să contribuie la oxigenarea aerului.
Sursa
