Groenlanda este un teritoriu acoperit aproape în întregime de gheață și este greu de imaginat cum ar fi putut fi altfel în trecut. Cu toate acestea, un studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS) raportează descoperirea unor fosile care demonstrează că nu cu mult timp în urmă, acest pământ acoperit de gheață era în realitate un verde de tundra în care viața era abundentă. Deși surprinzătoare și incitante, rezultatele acestei cercetări ridică semne de întrebare cu privire la viitorul acestei țări renumite pentru fiorduri și aurora boreală de iarnă, dar și pentru restul planetei care ar putea suferi consecințe dezastruoase dacă topirea gheții continuă la același ritm frenetic din cauza încălzirii globale.
Pentru toți oamenii care au vizitat acest teritoriu aparținând Regatului Danemarcei noul studiu al lui Paul Bierman, geolog și profesor la Universitatea din Vermont, și al echipei sale ar putea părea destul de surprinzător, chiar ireal. Cu toate acestea, ei au făcut o descoperire în această țară de astăzi ostilă insectelor și florilor, care nu lasă nicio îndoială cu privire la trecutul său incredibil. Această descoperire se bazează pe un miez de gheață colectat în 1993 cu o instalație de foraj și depozitat timp de treizeci de ani în Colorado. Re-studiat în 2016, făcuse deja posibilă estimarea că ghețarul nu putea fi mai vechi de 1,1 milioane de ani, iar experții de la acea vreme estimau că 90% din Groenlanda trebuie să fie atunci lipsită de gheață, o știre care a stârnit apoi sceptici. Studiul de față consolidează aceste estimări.
În trecut, cercetătorii nu „și-au pierdut timpul” căutând urme de viață în sedimentele acestui eșantion numit GISP2. De fapt, nimic nu sugera o asemenea descoperire pe un teren ca acesta considerat deosebit de ostil vieții. Cu toate acestea, analizele suplimentare ale acestei echipe de geoștiință au condus în cele din urmă la descoperirea unor fosile neașteptate, și anume un ochi de insectă, ciuperci, solzi de muguri de salcie și chiar o sămânță de mac arctic.
În timpul acestei cercetări, bazate pe urmele de material biologic bine conservat detectate în eșantion, oamenii de știință au descoperit o întreagă parte necunoscută din trecutul acestui teritoriu. Centrul Groenlandei a fost de fapt marcat de un peisaj de tundră stâncoasă verde care a găzduit un ecosistem complex apropiat de cel care se găsește în prezent în Siberia. Fauna și flora ar putea astfel prospera cu ușurință. „Plantele fosile sunt o dovadă incontestabilă în acest sens. Dacă ai plante unde există gheață astăzi, este pentru că nu a fost gheață”, explică Paul Bierman. Acest studiu atestă existența unor perioade de topire în această regiune în trecutul recent (cel puțin un milion de ani) care dezvăluie în cele din urmă fragilitatea gheții groenlandeze. „Aceste mici fosile ne avertizează că am putea pierde foarte probabil calota glaciară a Groenlandei dacă continuăm pe calea pe care o parcurgem în prezent”, spune cercetătorul.
La prima vedere, dezvoltarea vieții în Groenlanda poate părea o veste bună. Cu toate acestea, acest studiu trage un semnal de alarmă. Într-adevăr, gheața s-a reformat cu siguranță începând de atunci. Acest lucru demonstrează că, fără schimbările climatice favorizate de activitățile umane, acest teritoriu a cunoscut deja episoade dramatice de topire legate pur și simplu de condițiile climatice din trecut, cum ar fi cele pe care le-am putea întâlni în mod natural în viitor. Adăugați la aceasta efectul emisiilor noastre de gaze cu efect de seră, în special CO2, și contribuția noastră prin aceasta la încălzirea globală și obțineți toate ingredientele pentru a ridica temeri de o nouă topire îngrijorătoare și accelerată a gheții din Groenlanda, mai puțin robustă ne-am gândit anterior, în ciuda faptului că are mai mult de trei kilometri grosime pe alocuri.
Dacă vom continua în acest ritm, autorii acestei cercetări sunt îngrijorați de consecințele dramatice pe care le-ar putea avea această topire a celor 80% de gheață care acoperă aceste terenuri la creșterea nivelului mării, chiar dacă ar putea dura câteva secole. Organizații precum WWF afirmă deja că această țară a ajuns la un punct fără întoarcere după pierderea a 532 de miliarde de tone de gheață pierdute în 2019, ceea ce echivalează cu aproximativ șase piscine olimpice pe secundă. Dacă ar deveni efectivă, această topire ar duce la creșterea nivelului mării cu 7,2 m și ar contribui apoi la scufundarea tuturor orașelor de coastă ale lumii, afectând până la 500 de milioane de oameni în acest proces.
În cele din urmă, acest studiu ilustrează importanța luării de măsuri urgente în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și provocările viitoare pentru a limita cât mai mult posibil efectele schimbărilor climatice asupra planetei noastre.
