Descoperire Revoluționară: Macrofagele din Grăsimea Viscerală, Noua Țintă pentru Tratamentul Diabetului de Tip 2

Profesorul Partha Dutta, PhD, autorul principal al studiului și directorul Centrului pentru Inflamația Cardiovasculară din cadrul departamentului de medicină al universității, subliniază impactul obezității asupra sănătății publice: “O treime din populația noastră este obeză sau supraponderală. În următorul deceniu, obezitatea va accelera rata multor boli cronice, inclusiv a diabetului. Descoperirea noastră ar putea fi cheia pentru inversarea rezistenței la insulină și vindecarea diabetului de tip 2.”

Inflamația țesutului adipos visceral este strâns legată de rezistența la insulină. Cercetările anterioare au arătat că macrofagele derivate din monocite, care se acumulează în grăsime în timpul obezității, promovează inflamația și împiedică semnalizarea insulinei. Echipa de la Pittsburgh s-a concentrat însă pe o populație diferită de macrofage, macrofagele VAT, care rezidă pe termen lung în țesutul adipos visceral și ajută la menținerea homeostaziei acestuia.

Macrofagele VAT se diferențiază semnificativ de macrofagele derivate din monocite. “Macrofagele rezidente în VAT, spre deosebire de cele derivate din monocite, sunt îmbogățite cu enzime antioxidante specifice mitocondriilor, care restrâng inflamația și promovează homeostazia VAT și sensibilitatea la insulină”, explică cercetătorii.

În cadrul studiului, cercetătorii au descoperit că macrofagele VAT exprimă niveluri ridicate de SerpinB2, o proteină care anterior nu a primit multă atenție pentru rolul său în metabolismul macrofagelor. Echipa de la Universitatea din Pittsburgh a observat că SerpinB2 susține supraviețuirea macrofagelor reglând fosforilarea oxidativă mitocondrială și prevenind eliberarea citocromului c pro-apoptotic din mitocondrii prin producția de glutation antioxidant.

Această descoperire este surprinzătoare, deoarece inflamația este de obicei asociată cu activarea imună, dar în acest caz, un subset de celule imune contracarează inflamația din grăsime. “Ceea ce am descoperit este că există un subset de celule imune în țesutul nostru adipos care sunt de fapt benefice”, spune Dutta. “Deși sunt celule imune, ele nu sunt inflamatorii – dimpotrivă, ele suprimă inflamația care cauzează rezistența la insulină.”

Această cercetare extinde eforturile anterioare care au detaliat rolul macrofagelor adipose în homeostazia țesutului, inflamația metabolică și rezistența la insulină, demonstrând că inflamația indusă de macrofagele derivate din monocite în grăsimea viscerală este legată cauzal de rezistența la insulină. Alte studii s-au concentrat pe inhibitorul activatorului plasminogenului-1, descoperind că inhibarea sa reduce rezistența la insulină la șoarecii hrăniți cu o dietă bogată în grăsimi, însă rolul fiziologic al inhibitorului activatorului plasminogenului-2, codificat de SerpinB2, rămâne esențial pentru înțelegerea completă a acestui mecanism.

Sursa: Inside Precision Medicine