Și în știință, mai bine zis, mai ales în știință este valabilă sintagma ”Minciuna are picioare scurte”. Iată un exemplu.
Anestezistul german Joachim Boldt era considerat unul dintre cei mai importanți oameni de știință ai domeniului medical pe care îl practica. A publicat numeroase lucrări, în cele mai prestigioase publicații medicale. Cele mai multe dintre ele se refereau la utilizarea unui coloid, numit hidroxietil amidon, pentru mărirea volumului sangvin în scopul de a compensa efecte hemoragiilor masive. Toxicitatea acestei substanțe era bine cunoscută, dar lucrările publicate de către Boldt demonstrau că avantajele depășesc cu mult riscurile. Anestezistul german era deosebit de prolific. Era capabil să trimită către publicare câte o nouă lucrare în fiecare lună
În decembrie 2009, Boldt publica un articol referitor la hidroxietil amidon în revista Anesthesia and Analgesia. La două săptămâni după publicare articolului, redactorul șef al publicației primea un e-mail de la un cititor cititor care își exprima, ironic, profunda uimire: „Rezultatele sunt consistente, foarte semnificative din punct de vedere statistic, cu o abatere standard foarte mică”. Mai departe ele sunt „extraordinare, având în vedere numărul mic de pacienți incluși”. În plus „efectul raportat al testelor de coagulare și a sângerare este de-a dreptul magic”. La o zi după primirea acestui e-mail pe adresa publicației Anesthesia and Analgesia sosește un altul în care, de asemenea, erau puse în discuție autenticitatea rezultatelor publicate de către Boldt.
Steven Shafer, redactorul șef al publicației decide să ia taurul de coarne și să rezolve problema, și îi trimite o solicitare de lămuriri către cercetătorul german. El povestea pentru British Medical Journal: ”În acel moment mă gândeam că există o explicație simplă”. În fond lucrarea cu pricina trecuse cu succes prin furcile caudine ale procesului peer-review. Shafer a recitit articolul. La a treia lectură a descoperit o mare ciudățenie. „Părea să existe un echilibru acido-bazic perfect după operație. Nimeni nu a văzut asta vreodată în istoria medicinei. Și odată ce am înțeles asta m-am gândit că avem de-a face cu un fals.”
La începutul lunii ianuarie 2010, Shafer mai primește un e-mail de la un cercetător foarte respectat care, la rândul său, era mirat de rezultatele obținute de către Boldt. În săptămânile următoare Shafer a tot încercat să îl contacteze pe cercetătorul german, dar nu a primit nici un fel de răspuns. Shafer pentru BMJ: ”Cred că spera că îmi voi pierde interesul. Nu a fost cazul meu.” Nu a fost cazul lui pentru că Shafer a decis să ia legătura cu Clinica Ludwigshafen, un spital universitar cu reputație internațională.
Din nefericire clinica nu putea ancheta ipotetica vinovăție a lui Boldt, deoarece nu avea o comisie de etică, problemele de acest gen fiind îndreptate către comisia de etică al landului Renania-Palatinat. Asta a făcut și Shafer. În octombrie 2010 primea deja un prim răspuns. Comisia de etică a landului a ajuns la concluzia că studiul lui Boldt nu fusese aprobat, nu exista nici un consimțământ scris și nici randomizare prospectivă. Pe baza acestor concluzii Anesthesia and Analgesia decide retragerea articolului semnat de Boldt.
Dar lucrurile nu se opresc aici. În noiembrie 2010, comisia de etică a landului Renania-Palatinat publică noi detalii despre investigațiile asupra lui Boldt. În lucrarea din decembrie 2009, Boldt făcea o comparație între utilizarea perfuziilor cu albumină și utilizarea hidroxietil amidonului. Ei bine, anchetatorii au constatat că Clinica Ludwigshafen nu se mai folosise albumina încă din 1999. De asemenea nu existau înregistrări medicale referitoare la pacienții cuprinși în studiu. Concluzia anchetei: nu există dovezi că Boldt ar fi realizat cu adevărat studiul care a stat la baza articolului din Anesthesia and Analgesia. În plus el a recunoscut că a falsificat semnăturile coautorilor lucrării.
În februarie 2011, comisia de etică a landului Renania-Palatinat revine cu niște concluzii suplimentare. După analiza a 74 de lucrări publicate în 16 reviste medicale nu s-au găsit dovezi pentru 68 dintre ele. Drept rezultat cele 16 publicații medicale au retras 89 de articole semnate de Boldt. În final, în august 2012 comisia de etică publică noi rezultate ale anchetei asupra activității lui Boldt.
În ea se arăta că ”După o investigație care a durat aproximativ 18 luni și care a presupus examinarea a 91 de articole științifice, comitetul independent, convocat de Clinica Ludwigshafen, pentru a investiga acuzațiile de fraudă științifică aduse dr. Joachim Boldt și-a publicat raportul final. Ca urmare a acuzațiilor împotriva sa, doctorul Boldt a părăsit Spitalul în noiembrie 2010. După plecarea sa, a fost convocat un Comitet de Investigație, format din șase anchetatori, pentru a examina acuzațiile de fraudă științifică și pentru a investiga potențialele încălcări ale drepturilor pacienților. Raportul Comitetului concluzionează că niciun pacient nu a fost vătămat ca urmare a conduitei profesionale a dr Boldt. Cu toate acestea, raportul Comitetului stabilește, de asemenea, câteva au existat cazuri de abatere din partea doctorului Boldt.
Concluziile Comitetului se bazează pe examinarea a 91 de articole scrise sau în colaborare semnate de dr. Boldt și publicate între anii 1999 și 2011. Examinarea acestor articole a arătat că pentru marea majoritate a studiilor în cauză lipsesc înregistrările medicale ale subiecților participanți, ceea ce sugerează că că dr. Boldt nu și-a îndeplinit datoria de arhiva datele obținute în urma cercetării. Niciunul dintre studiile examinate nu a primit o opinie etică din partea Asociației Medicale din Renania-Palatinat (Landesärztekammer Rheinland-Pfalz). În majoritatea acestor cazuri, investigatorul principal nu a reușit să înregistreze proiectele de cercetare planificate la Asociația Medicală din Renania-Palatinat și la biroul relevant de la Spitalul Ludwigshafen. Multe cazuri nu au evidențiat nicio înregistrare a consimțământului formal al participanților la studiu sau chiar dovezi că participanții la studiu au primit suficiente informații înainte de înscriere.
Comitetul raportează că într-un număr mare de studii investigate, efectuarea cercetării nu a îndeplinit standardele cerute. Date false au fost publicate în cel puțin 10 din cele 91 de articole examinate, inclusiv.”
Până în anul 2021 Boldt ajunsese la un număr de 153 de lucrări de cercetare retrase, inclusiv lucrări în care se raportau rezultatele unor teste clinice. Dar, având în vedere că lucrările lui Boldt au fost multă vreme foarte apreciate, au existat milioane de pacienți care au primit tratamente potențial periculoase.
Să vă dau un argument pentru afirmația de mai devreme. În februarie 2013 a fost publicată o metaanliză referitoare la utilizare soluțiilor de hidroxietil amidon la pacienți aflați în stare critică. În acel an Boldt avea încă șapte studii publicate în anii 1990 care nu fuseseră retrase. Cu aceste studii incluse în metaanaliză rezulta că nu există o creștere a mortalității în cazul folosirii soluțiilor de hidroxietil amidon. Dar, o dată ce au fost scoase din metaanaliză rezulta o creștere semnificativă a mortalității. În fapt numai lucrările lui Boldt ”demonstrau” că benefiiciile sunt mult mai mari decât riscurile în cazul utilizării soluțiilor de hidroxietil amidon.
Richard Smith, fost redactor la British Medical Journal nota îm blogul său, referindu-se la fraudele științifice din domeniul medical, cum au fost cele ale lui Boldt: ”Cercetarea în domeniul sănătății se bazează pe încredere. Profesioniștii din domeniul sănătății și redactorii de reviste medicale presupun că rezultatele unui studiu clinic sunt totdeauna raportate cu onestitate. Dar aproximativ 20% dintre ele, spune Ben Mol profesor de obstetrică și ginecologie la Monash Health, sunt manipulate. Deoarece m-am preocupat de frauda din cercetare timp de 40 de ani, nu am fost atât de surprins, așa cum ar fi mulți, de această cifră, dar m-a făcut să-mi dau seama că a sosit momentul să nu mai plecăm de la presupunerea că cercetarea a fost efectuată cu adevărat iar rezultatele au fost publicate cu onestitate. Ar trebui să plecăm de la presupunerea că cercetarea este frauduloasă, până când există dovezi solide cum că ea a avut loc iar rezultatele au fost publicate cu onestitate.”
Richard Smith continuă: ”Cercetătorii avansează în carieră publicând lucrări științifice și, deoarece sistemul de publicare este construit pe încredere, iar evaluarea peer review nu este concepută pentru a detecta frauda devine ușor să fie publicate cercetări frauduloase. Modelul de afaceri al revistelor și al editorilor depinde de publicare, de preferință a unui număr cât mai mare de studii cât mai ieftine posibil. Există puține stimulente pentru a verifica frauda și a o descuraja. […] O altă problemă este că cercetarea este din ce în ce mai internațională, cu participanți din multe instituții din multe țări: cine își asumă apoi sarcina de neinvidiat de a investiga frauda? Știința chiar are nevoie de guvernare globală. ”
Smith ne trimite și la o listă de verificare a lucrărilor științifice, care a fost publicată în revista Nature în anul 2020. Nu am loc să vă postez aici lista dar vă pot prezenta introducerea făcută de autorii articolului. Așa cum veți vedea, ei nu se îndepărtează prea mult de opinia lui Smith. ”Dacă ceva a fost publicat în literatura științifică, poți avea încredere în el? De prea multe ori, această întrebare este uitată. Chiar și atunci când subiecte serioase și credibile sunt trimise unui jurnal, deciziile cu privire la corectarea sau retragerea lor vor dura, probabil, ani buni, timp în care se pot răspândi dezinformări potențial dăunătoare. Întârzierea apare adesea deoarece anchetele tind să se concentreze pe întrebarea spinoasă dacă un cercetător a acționat în mod deliberat pentru a înșela. Pentru noi altă întrebare este mai importată: lucrarea științifică publicată este de încredere și concluziile sale sunt valide?”
Lista de verificare punctează cu mare atenție cam toate detaliile privitoare la o lucrare științifică. Cele mai multe aspecte sunt unele banale, care nu au cum să îi scape unui om rațional obişnuit. Altele impun o pregătire profesională specifică domeniului respectiv.
Dar, oricum ar fi, oricât de mult am fi cuprinși de pesimism în ceea ce privește frauda în știință, este bine să revenim cu picioarele pe pământ și să nu uităm că, mai ales în știință, minciuna are picioare scurte.
