Analiza eșantioanelor aduse de pe asteroidul Ryugu de către nava spațială Hayabusa 2 a Agenției Spațiale Japoneze a scos la iveală noi perspective asupra mediului din spațiul interplanetar. Rezultatele studiului, realizat de profesorul Yuki Kimura de la Universitatea Hokkaido și colegii de lucru din alte 13 instituții din Japonia, au fost publicate în revista Nature Communications.
Cercetătorii au folosit fascicule de electroni care pătrund în eșantioane pentru a identifica detalii despre structura lor și proprietățile magnetice și electrice. Tehnica se numește holografie electronică.
Hayabusa2 a ajuns la asteroidul Ryugu pe 27 iunie 2018, a colectat mostre în timpul a două atingeri delicate, apoi a returnat mostrele pe Pământ în decembrie 2020. Sonda spațială își continuă acum călătoria prin spațiu, având drept obiectiv cercetarea a altor doi asteroizi în 2029 și 2031.
Un avantaj al colectării de eșantioane direct de la un asteroid este că permite cercetătorilor să examineze efectele pe termen lung ale expunerii acestuia la mediul spațial. „Vântul solar” al particulelor de mare energie de la soare și bombardamentul de către micrometeoroizi provoacă schimbări cunoscute sub numele de meteorizare spațială. Este imposibil să studiem aceste schimbări folosind majoritatea mostrelor de meteoriți care aterizează în mod natural pe Pământ, parțial datorită originii lor din părțile interne ale unui asteroid și, de asemenea, datorită efectelor arderii parțiale la trecerea prin atmosfera terestră.
„Semnăturile meteorizării spațiale pe care le-am detectat în mod direct ne vor oferi o mai bună înțelegere a unora dintre fenomenele care au loc în sistemul solar”, spune Kimura într-un comunicat al Universității Hokkaido. El explică că intensitatea câmpului magnetic din Sistemul Solar timpuriu a scăzut pe măsură ce s-au format planetele, iar măsurarea magnetizării rămășițelor pe asteroizi poate dezvălui informații despre câmpul magnetic din primele etape ale sistemului solar. Kimura mai adaugă că: „În lucrările viitoare, rezultatele noastre ar putea ajuta, de asemenea, să determinăm vârstele relative ale suprafețelor de pe obiectele cerești lipsite de atmosferă (din Sistemul Solar) și ne vor ajuta să interpretăm corect datele de teledetecție obținute de la aceste corpuri”.
O descoperire deosebit de interesantă a fost că grăunțele minerale mici, numite framboide, compuse din magnetit, o formă de oxid de fier, și-au pierdut complet proprietățile magnetice normale. Cercetătorii sugerează că acest lucru s-a datorat ciocnirii cu micrometeoroizi de mare viteză între cu diametre cuprinse între 2 și 20 de microni. Analizele au arătat că framboidele au fost înconjurate de mii de nanoparticule metalice de fier. Studiile viitoare ale acestor nanoparticule vor dezvălui perspective asupra câmpului magnetic pe care l-a experimentat asteroidul pe perioade lungi de timp.
„Deși studiul nostru este în primul rând de interes pentru știința fundamentală, el ar putea ajuta, de asemenea, la estimarea gradului de degradare care ar putea fi cauzat de praful spațial care afectează navele spațiale robotizate sau cu echipaj la viteză mare”, conchide Kimura.
