Noi lucrări sugerează că episodul de deoxigenare oceanică care a avut loc la începutul Aptianului, în timpul domniei dinozaurilor, a avut o origine vulcanică. Rezultatele au fost publicate în revista Geology.
Acum 120 de milioane de ani, pe la mijlocul Mezozoicului, o fază severă de anoxie a afectat oceanele Pământului. De fapt, concentrația de oxigen dizolvat în apele de suprafață a suferit o scădere bruscă, ducând la o extindere semnificativă a zonelor moarte și o reorganizare profundă a vieții marine. Acest eveniment, denumit Evenimentul Anoxic Oceanic 1a (OAE1a) de către oamenii de știință, a persistat timp de aproape un milion de ani.
Până acum, s-a estimat că deoxigenare a durat câteva sute de mii de ani pentru a se instala pe deplin. Cu alte cuvinte, schimbările fuseseră destul de graduale. Cu toate acestea, noile date geochimice obținute din studiul sedimentelor marine pun această paradigmă sub semnul întrebării. De fapt, ele dezvăluie o schimbare de cel puțin zece ori mai rapidă, articulată în doar câteva zeci de mii de ani.
„Factori fizici [comparativ cu factorii biologici], în special încălzirea oceanelor din cauza activității vulcanice în perioada Cretacicului, a jucat un rol cheie în declanșarea și menținerea anoxiei oceanice”, spune Kohen Bauer, autorul principal al lucrării. „Aceleași mecanisme sunt, de asemenea, factori importanți ai dezoxigenării oceanelor și a extinderii zonelor moarte moderne. Astăzi, pe lângă vulcanii care eliberează CO2 în atmosferă, și oamenii o fac.” Vulcanismul implicat în Evenimentul Anoxic Oceanic 1a a fost de tip submarin, legat de formarea Podișului Ontong (Java) în Pacificul de Vest. Această asociere cauzală dintre anoxia oceanică și vulcanism a rămas până acum greu de stabilit din cauza perioadei foarte îndepărtate, într-o perioadă în care dinozaurii încă înfloreau pe suprafața globului. Ciclurile de nutrienți oceanici, din care au provenit estimările anterioare, ar fi jucat astfel doar un rol secundar.
„Evenimentele anoxice oceanice mezozoice sunt printre cei mai importanți analogi pentru a afla despre climatele calde ale Pământului în înregistrarea geologică”, notează Sean Crowe, un coautor al studiului. „Aceste evenimente oferă un potențial enorm de a ne ajuta să înțelegem mai bine sensibilitatea sistemului Pământului la perturbațiile ciclurilor biogeochimice, biologiei marine și climei la scări temporale relevante pentru umanitate.” Acest studiu aruncă o lumină valoroasă asupra unui fenomen străvechi, dar unul ale cărui paralele cu provocările actuale de mediu sunt tulburătoare. Identificarea rolului cheie al vulcanismului submarin în Evenimentul Anoxic Oceanic 1a evidențiază vulnerabilitatea oceanelor la perturbațiile climatice și biogeochimice.
Pe măsură ce ne confruntăm cu o deoxigenare crescândă a oceanelor, de data aceasta legată de emisiile de CO2 cauzate de om, aceste rezultate evidențiază importanța studierii trecutului pentru a anticipa viitorul. Înțelegerea mecanismelor care au declanșat și susținut aceste crize oceanice nu ar putea doar să ne îmbogățească cunoștințele despre ecosistemele marine, ci și să ne ghideze eforturile de a atenua impactul actualei crize climatice.
