NASA visa să aterizeze un robot pe Europa, o lună înghețată a lui Jupiter, pentru a căuta semne de viață. Dar în 2023, acest vis a fost pus în așteptare. Motivul: condiții prea extreme pentru a garanta succesul misiunii. Cu toate acestea, povestea nu se termină aici. Robotul, deja proiectat și testat, ar putea avea o a doua viață… pe un alt satelit la fel de fascinant: Enceladus, una dintre cele mai promițătoare obiecte cerești din sistemul solar pentru căutarea vieții extraterestre.
De ani de zile, Europa a fost în vizorul oamenilor de știință. Acest satelit a lui Jupiter ascunde sub suprafața sa înghețată un ocean lichid global, menținut în stare lichidă de forțele mareice exercitate de planeta gigantică. Acest ocean ar putea conține energie chimică, apă și elemente esențiale vieții. Este suficient să spunem că, pentru astrobiologi, Europa este o potențială mină de aur. Prin urmare, NASA plănuise să trimită misiunea Europa Clipper, care este încă programată să survoleze Europa începând cu 2030. Dacă ar fi detectat condiții favorabile vieții (prin chimia apei sau posibile panașe), ar fi trebuit să fie trimis un modul robotic de aterizare ca rezervă pentru a colecta probe de la suprafață.
Dar iată problema: Europa este un iad tehnologic. Apropierea sa de Jupiter o expune la niveluri extreme de radiații. Aceste radiații sunt suficient de puternice pentru a prăji circuitele electronice ale unui robot în câteva zile. Și asta nu este tot: suprafața lunii este înghețată (între -160°C și -220°C), lumina soarelui este slabă (prin urmare, energie scăzută), iar fereastra de comunicare cu Pământul este redusă la mai puțin de jumătate din fiecare rotație a Europei (85 de ore).
În ciuda acestor provocări, NASA nu a renunțat. Jet Propulsion Laboratory (JPL) a proiectat un modul de asolizare special conceput pentru a rezista condițiilor de pe Europa. Testat în medii similare cu gheață, cum ar fi ghețarul Matanuska din Alaska, acest robot a fost capabil să aterizeze pe gheață, să extragă probe din adâncurile sale și să își decidă acțiunile datorită autonomiei avansate a software-ului. Printre instrumentele sale inovatoare amintim: ICEPICK, un braț inteligent de foraj capabil să ajungă la 20 cm sub suprafață; o cameră stereoscopică cu iluminare integrată pentru navigare în întuneric; picioare articulate pentru a absorbi șocurile de aterizare și a se adapta la teren; software de navigație autonomă, esențial într-un mediu cu puțin timp de comunicare cu Pământul.
Acest robot a finalizat cu succes toate etapele de testare. Dar, în momentul crucial, verdictul strategiei științifice planetare pe zece ani (2023) a fost pronunțat: misiunea de aterizare pe Europa este anulată. Principalul motiv? Radiațiile ar distruge probabil biosemnăturile (urme de viață) înainte ca robotul să aibă timp să le detecteze.
Dar robotul nu va rămâne fără o misiune. NASA ia în considerare acum redirecționarea eforturilor sale către Enceladus, micul satelit al lui Saturn. Are un ocean subteran global și un peisaj de gheață striat de fracturi, prin care scapă valuri de apă sărată care conțin molecule organice complexe. Aceste erupții naturale oferă acces direct la ocean fără a fi nevoie să se foreze până la suprafață. Și cel mai important: Enceladus este mult mai puțin expusă la radiații decât Europa. Aceasta înseamnă că, dacă se găsesc biosemnături acolo, este mult mai probabil ca acestea să supraviețuiască la suprafață suficient de mult timp pentru a fi detectate. Pe scurt, Enceladus bifează toate cerințele: condiții favorabile pentru viață, o accesibilitate științifică și logistică mai bună și o misiune mult mai fezabilă cu tehnologia existentă.
Vestea bună este că tot ce a fost conceput pentru Europa – de la algoritmii de navigație la instrumentele de eșantionare – poate fi adaptat la Enceladus. În loc să înceapă de la zero, NASA valorifică ingineria avansată deja testată pentru Europa. Este o formă de reciclare inteligentă a spațiului, în care fiecare dolar investit servește la împingerea limitelor înțelegerii noastre despre univers.
Desigur, visul suprem rămâne acela de a trimite într-o zi un submarin în oceanele subterane ale acestor sateliți înghețați. Dar înainte de a atinge acest nivel de explorare, trebuie mai întâi să plasăm un robot la suprafață, să detectăm biosemnături și să înțelegem mediile extreme ale acestor stele îndepărtate. Cu Enceladus ca nouă țintă, vânătoarea de viață extraterestră este departe de a se fi încheiat. Pur și simplu și-a schimbat terenul de joc.
Poll: Ce reacție ai la decizia NASA de a anula misiunea de aterizare pe Europa și de a îndrepta eforturile către Enceladus?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply