Arheologii au fost mult timp mirați de petele plate ciudate observate pe dinții unor populații antice. Aceste semne enigmatice, vizibile în special pe caninii și pe dinții obrajilor scheletelor datând din epoca glaciară, au sfidat de mult explicațiile convenționale. O nouă teorie poate rezolva în sfârșit acest mister. Potrivit lui John Willman, antropolog la Universitatea din Coimbra din Portugalia, aceste urme sugerează că oamenii din era glaciară își perforau obrajii încă din copilărie. Aceste piercing-uri, numite labret, nu numai că ar fi marcat apartenența la un grup social, dar ar fi modificat și aspectul dinților în timp.
Dinții vechilor europeni, în special cei ai indivizilor din perioada pavloviană, au atras întotdeauna interesul arheologilor, în special din cauza uzurii dentare ciudate. Aceste grupuri umane, care au trăit în Europa centrală între 25.000 și 29.000 de ani în urmă, au lăsat în urmă fosile care prezentau semne de uzură dentară care nu corespund modelelor obișnuite. Caninii și dinții de obraz ai acestor indivizi, în special, prezintă urme plate, neregulate, care nu pot fi explicate doar prin obiceiurile de mestecat, scrâșnirea dinților sau alte cauze naturale ale uzurii. Acest fenomen a atras în mod firesc atenția cercetătorilor. De-a lungul anilor au fost prezentate și mai multe teorii pentru a încerca să rezolve acest mister. Unii arheologi au propus că uzura poate fi legată de comportamente specifice vremii, cum ar fi consumul de alimente dure sau abrazive sau folosirea de unelte din lemn sau piatră care ar fi putut intra în contact cu dinții. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste explicații nu a putut explica în mod convingător urmele de uzură observate.
Într-un studiu publicat recent în Journal of Paleolithic Archaeology, antropologul John Willman oferă o explicație îndrăzneață: labreturile, piercing-urile introduse în obraz sau buza inferioară, ar putea fi în spatele acestei uzuri ciudate a dinților. Potrivit cercetătorului, uzura dinților ar fi atunci rezultatul direct al frecării constante cauzate de labretul în contact cu dinții, mai ales atunci când este purtat pentru o perioadă lungă de timp. Pentru a-și confirma ipoteza, Willman a studiat mai multe schelete din săpăturile pavloviene. El a observat uzura dinților, în special a caninilor și a molarilor, și a comparat modelele de uzură dintre copii și adulți. Apoi a descoperit că semnele de uzură de pe dinții de lapte ai copiilor indicau că piercing-urile au fost probabil introduse în copilărie, în concordanță cu ideea că labretele au fost purtate pentru a marca identitatea încă de la o vârstă fragedă. La adulți, uzura a fost mai mare și mai extinsă, ceea ce sugerează că piercing-urile au evoluat în timp, labretele mai mari sau plasate diferit creând un contact mai prelungit cu dinții. Această evoluție a ținutei dentare de-a lungul anilor susține ideea că labretele nu au fost purtate doar de-a lungul vieții, ci că ar putea marca și o schimbare a statutului social sau o nouă fază a vieții.
Piercingurile, care au existat în multe culturi de-a lungul istoriei, au fost adesea purtate din motive sociale, religioase sau estetice. Printre pavloveni, probabil că au servit pentru a semnala apartenența la un grup social sau pentru a marca evenimente de viață, cum ar fi pubertatea sau căsătoria. Într-o perioadă în care identitatea grupului era crucială pentru supraviețuire, apartenența la un anumit grup putea fi într-adevăr o chestiune de viață sau de moarte. Purtarea unui labret era, prin urmare, o modalitate de a-și arăta apartenența la un grup social sau trib. Uzura dinților, care este deosebit de pronunțată la adulți, poate reflecta, de asemenea, un sistem de rituri de trecere: piercing-urile pot fi asociate cu etape importante din viață, cum ar fi majoratul, căsătoria sau alte evenimente semnificative.
Rămâne totuși o întrebare: de ce nu au fost găsite artefacte labret în săpături? Willman sugerează că aceste piercing-uri au fost probabil făcute din materiale perisabile precum lemnul sau pielea care nu s-a păstrat de-a lungul mileniilor. Acest lucru evidențiază o dificultate pentru arheologi care ar putea avea nevoie să reexamineze artefactele existente pentru a căuta urme mai subtile ale acestor practici.
Cercetările privind utilizarea labretelor în epoca glaciară ar putea deschide noi căi pentru înțelegerea culturilor antice dincolo de obiectele materiale care au supraviețuit.
