Animalele înțeleg ceea ce alții știu sau nu știu? Această întrebare a intrigat oamenii de știință de zeci de ani. În timp ce noi, oamenii, ne folosim constant intuiția pentru a ghici gândurile și cunoștințele celor din jurul nostru, această abilitate, numită teoria minții, pare rară în regnul animal. Cu toate acestea, un studiu recent realizat de Luke Townrow și Christopher Krupenye, doi cercetători de la Universitatea Johns Hopkins, sugerează că bonobo, cei mai apropiați veri ai noștri evolutivi, posedă o formă a acestei abilități cognitive. Studiul a fost publicat în PNAS.
Teoria minții se referă la capacitatea de a înțelege că alți oameni au gânduri, emoții și cunoștințe care sunt diferite de ale noastre. Această abilitate ne permite să anticipăm sau să interpretăm comportamentul altora pe baza a ceea ce știm sau nu știm. La oameni, joacă un rol fundamental în interacțiunile sociale, influențând modul în care cooperăm, înșelăm sau chiar predăm. Timp de câteva decenii, oamenii de știință s-au întrebat despre prezența unei forme de teorie a minții la alte specii. Experimentele au sugerat că unele animale, cum ar fi cimpanzeii, corbii sau câinii, pot fi capabile să recunoască intențiile sau starea de cunoaștere a unei creaturi sau a unui om. De exemplu, studiile au arătat că cimpanzeii evită să fure mâncare atunci când o dominantă îi privește sau că unele păsări își ascund hrana în mod diferit atunci când simt că sunt urmărite. Aceste comportamente indică faptul că aceste animale nu doar răspund la indicii vizibile, ci că ele pot reprezenta și starea mentală a altora.
Cu toate acestea, aceste rezultate rămân controversate. Este adesea dificil să distingem o înțelegere adevărată a stărilor mentale de o simplă învățare bazată pe indicii externe, cum ar fi postura, privirea sau gesturile. Pentru a răspunde la această întrebare, cercetătorii au conceput un nou experiment care implică bonobo. Scopul: de a-și testa capacitatea de a identifica ignoranța umană și de a-și adapta comportamentul în consecință.
Pentru a explora această întrebare, doi cercetători de la Universitatea Johns Hopkins au conceput un experiment simplu, dar eficient. Acesta se bazează pe un joc bine cunoscut de escrocii de stradă: trucul celor trei pahare. Principiul este următorul: un experimentator ascunde o bomboană sub una dintre cele trei cești în fața unui bonobo. Un al doilea om intră apoi în cameră pentru a recupera bomboana pentru animal. Există două variante ale testului. În prima, peretele care separă cei doi oameni este transparent: al doilea experimentator poate vedea clar unde a fost ascunsă bomboana. În cea de-a doua, separatorul este opac, împiedicându-l să vadă scena. Astfel, el nu știe unde se află recompensa. Bonobo știe întotdeauna unde este ascuns răsfățul. Întrebarea cheie este atunci dacă își va modifica comportamentul pe baza stării de cunoștințe a partenerului său uman.
Rezultatele experimentului sunt fără echivoc. Când omul nu știe unde este tratarea din cauza partiției opace, maimuțele bonobo reacționează diferit. Ele arată spre ceașca corectă mai repede și mai des, de parcă ar încerca să-l ajute să găsească răspunsul potrivit. Dimpotrivă, când omul a văzut unde era ascunsă tratarea, i-a luat mai mult timp să reacționeze ca și cum presupunând că nu era nevoie de niciun indiciu. Acest comportament sugerează că bonobo nu doar arată mecanic spre mâncare, ci își adaptează acțiunile în funcție de ceea ce știe sau nu știe partenerul lor. Ele par a fi capabile să reprezinte starea mentală a celuilalt, abilitate care se încadrează tocmai în teoria minții.
Acest studiu oferă dovezi puternice că bonobo au o anumită formă de înțelegere a ignoranței umane. Cu toate acestea, cercetătorii rămân precauți. Experimentul se bazează pe o situație artificială, departe de interacțiunile naturale ale maimuțelor bonobo în sălbăticie. Mai mult, studiul a implicat doar trei indivizi, ceea ce limitează generalizarea rezultatelor la întreaga specie.
Un alt punct de luat în considerare este variabilitatea individuală. Una dintre maimuțele bonobo testate, pe nume Teco, avea tendința de a arăta spre mâncare în toate circumstanțele, indiferent de nivelul de cunoștințe al omului. Acest tip de comportament este un memento că, la fel ca și în cazul oamenilor, indivizii nu reacționează în același mod la aceeași situație.
În ciuda acestor limitări, acest studiu marchează un progres important în înțelegerea abilităților cognitive ale maimuțelor bonobo. El arată că printre rudele noastre cele mai apropiate din regnul animal, unii indivizi sunt capabili să înțeleagă și să anticipeze ignoranța altora. Aceste rezultate se adaugă la numeroasele descoperiri recente care dezvăluie forme de inteligență socială și comunicare care sunt mult mai dezvoltate la primate decât se credea anterior.
