Fără combustibil, nu există întoarcere. Iar pentru misiunile cu echipaj uman pe Marte, acest risc este cât se poate de real. Din fericire, NASA a făcut un pas uriaș în rezolvarea unuia dintre cele mai mari obstacole tehnice ale călătoriilor interplanetare: conservarea pe termen lung a combustibilului criogenic. Un nou sistem revoluționar de răcire ar putea permite astronauților nu doar să plece, ci și să revină în siguranță.
De peste 70 de ani, trimiterea de oameni pe Marte a fost un vis al oamenilor de știință și inginerilor. Astăzi, acest vis capătă contur. Agenții spațiale și companii private își intensifică eforturile pentru a-l transforma în realitate. Însă, în ciuda progreselor în navigație, supraviețuire în medii ostile și propulsie, persistă o problemă critică: cum păstrezi combustibilul necesar călătoriei de întoarcere timp de luni de zile?
Pentru un drum dus-întors spre Marte, este nevoie de o cantitate uriașă de combustibil — de obicei hidrogen lichid, oxigen sau metan — stocat în formă criogenică la temperaturi extreme, de până la -253°C. Chiar și în vidul spațiului, aceste lichide „fierb” lent, eliberând presiune și riscând explozia rezervoarelor. Singura soluție este evacuarea gazului, ceea ce duce la pierderi constante de combustibil.
Dacă pentru misiuni scurte această pierdere este acceptabilă, pentru o expediție marțiană devine un coșmar logistic. Un rezervor de 38 de tone de hidrogen lichid ar putea pierde până la 16 tone pe an prin evaporare pasivă — suficient pentru a compromite complet drumul de întoarcere.
În fața acestei provocări, inginerii de la Centrul Spațial Marshall al NASA, Huntsville, Alabama, au creat o tehnologie experimentală de gestionare a fluidelor criogenice: un „super-frigider” spațial, bazat pe răcirea în două etape, capabil să mențină combustibilul stabil luni întregi, chiar ani.
Sistemul funcționează cu două circuite de răcire integrate într-o izolație groasă și protejate de un ecran termic. Prima buclă, aflată în jurul rezervorului, circulă heliu lichid la -253°C, răcind direct combustibilul și pereții. A doua buclă, la -183°C, formează o barieră care interceptează orice căldură rămasă înainte ca aceasta să pătrundă.
Testat timp de trei luni în condiții simulate, dispozitivul a reușit să mențină temperatura fără pierderi măsurabile de combustibil. Aceasta înseamnă că misiunile viitoare nu vor mai trebui să transporte rezerve suplimentare pentru a compensa evaporarea și că depozitarea pe termen lung a combustibilului pe Marte devine posibilă.
Nu este doar un progres tehnic, ci o schimbare de paradigmă. Eliminarea pierderilor reduce costurile, simplifică logistica și crește siguranța. Navele pot fi proiectate mai eficient, misiunile planificate cu mai multă flexibilitate, iar echipajele se pot concentra pe obiectivele lor științifice, fără grija combustibilului.
„Tehnologia de răcire în două etape este esențială pentru succesul misiunilor pe Lună, Marte și dincolo de acestea,” afirmă Kathy Henkel, manager de proiect criogenic al NASA. „Aceste sisteme nu sunt folosite doar pentru transport, ci și pentru depozitare, atât în tranzit, cât și pe suprafața planetelor.”
Deși rachetele și habitatele marțiene atrag atenția publicului, uneori tocmai aceste sisteme discrete, dar esențiale, fac explorarea spațiului posibilă. Datorită lor, omenirea nu doar că va putea ajunge pe Marte… ci și să se întoarcă acasă.
Poll: Care este cel mai mare avantaj al tehnologiei de răcire în două etape pentru misiunile cu echipaj uman pe Marte?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply