Când ne gândim la rolul animalelor în ecosistemele marine, balenele sunt adesea considerate giganți maiestuoși care sunt esențiali pentru echilibrul lanțurilor trofice. Puțini oameni știu că aceste mamifere joacă, de asemenea, un rol crucial în ciclul nutrienților oceanici. În special, urina de balenă, bogată în azot, este o resursă valoroasă care contribuie la fertilitatea apelor de coastă și la menținerea biodiversității. Această descoperire, evidențiată de un nou studiu, care a fost publicat în Nature Communications, ar putea schimba percepția noastră asupra rolului mamiferelor marine în ecosisteme.
Oamenii de știință știu de mult că microbii, zooplanctonul și peștii sunt surse importante de azot reciclat în apele de coastă. Mamiferele marine, cum ar fi focile și balenele, contribuie și ele la acest aport prin eliberarea în apă a excrementelor bogate în nutrienți. Aceste materiale organice ajută la creșterea fitoplanctonului, primul pas în lanțul trofic oceanic. Acest proces, supranumit „pompa de balene”, se bazează pe comportamentul de hrănire al acestor giganți ai mării. Balenele se hrănesc la adâncime, apoi eliberează fecale bogate în azot la suprafață. Această mișcare verticală a nutrienților stimulează creșterea planctonului, algelor și, prin extensie, a întregului ecosistem marin.
Noul studiu arată că, dincolo de excrementele lor, urina de balenă joacă, de asemenea, un rol major în fertilizarea oceanelor. Spre deosebire de fecale, care sunt concentrate local la suprafață, urina este eliberată difuz în timpul migrațiilor lungi ale acestor cetacee. Procedând astfel, balenele redistribuie nutrienții esențiali, cum ar fi azotul, pe mii de kilometri și îmbogățesc zonele oceanice care sunt uneori sărace în nutrienți. Cercetătorii estimează că balenele transportă aproximativ 4.000 de tone de azot în fiecare an numai prin urină. Această contribuție este crucială, în special în ecosistemele de coastă, unde apele limpezi indică adesea niveluri scăzute de nutrienți. Azotul eliberat stimulează creșterea fitoplanctonului, care apoi hrănește întregul lanț trofic, de la nevertebrate până la prădătorii mari, cum ar fi rechinii.
Joe Roman, coautor al studiului și biolog la Universitatea din Vermont, compară balenele cu sistemul circulator al planetei. Migrând pe distanțe mari, ei redistribuie nutrienții în mod eficient, contribuind astfel la echilibrul și productivitatea oceanelor. Importanța acestei contribuții este și mai izbitoare când se consideră biomasa totală transportată de balene. Înainte ca vânătoarea industrială să-și reducă drastic populația, această biomasă a atins de până la trei ori nivelul actual. Acest lucru sugerează că oceanele din trecut au beneficiat de o aprovizionare mult mai mare de nutrienți, promovând o biodiversitate mai bogată și mai rezistentă.
Această descoperire întărește și mai mult nevoia de a proteja populațiile de balene. Rolul lor în ciclul nutrienților marini arată că dispariția acestor giganți ar avea consecințe mult peste propria specie. Prin conservarea balenelor, promovăm, de asemenea, sănătatea și rezistența ecosistemelor oceanice în ansamblu. De aceea, eforturile de conservare trebuie intensificate prin combaterea vânătorii ilegale, a coliziunilor navelor și a poluării cu plastic. Protejând aceste animale, protejăm și echilibrul fragil al oceanelor noastre.
