În urmă cu circa 500 de ani, coloniștii scandinavi au dispărut din Groelanda, fenomen misterios pus de istorici pe seama evoluției Micii Ere Glaciare. O concepție rămasă valabilă cel puțin până astăzi, pentru că istoria se poate rescrie rapid în funcție de o nouă descoperire arheologică.
Chiar dacă scandinavii au fost văzuți în mod tradițional ca fermieri și crescători de animale extrem de pricepuți, ei s-au putut adapta rapid atunci când condițiile climatice le-au impus-o, adoptând un stil de viață bazat în special pe vânătoare. O dovedește analiza a peste 80 de schelete vikinge din Groelanda, schelete datând din secolul al XIV-lea. Studiind izotopii de carbon din rămășițele exhumate, specialiștii de la Universitatea din Aarhus, Danemarca, au concluzionat că dieta vikingilor era constituită în mare parte din hrană marină, numai focile reprezentând până la 80% din hrana de zi cu zi a acestora.
Legenda îi atribuie lui Erik cel Roșu colonizarea din anul 985 a Groenlandei, deși există dovezi că nu el a fost cel care a și descoperit-o, moment în care vikingii care l-au urmat pe liderul de origine norvegiană au adus cu ei numeroase animale domestice care să le înlesnească supraviețuirea. Cu timpul, numărul animalelor doomestice a scăzut, vânătoarea dovedindu-se o măsură cel puțin la fel de eficientă de a asigura hrana populației.
„Nu există nicio dovadă că vikingii au dispărut în Groenlanda ca urmare a unui dezastru natural. Mai degrabă au plecat rând pe rând. La fel de bine se poate spune că, la un moment dat, s-au săturat să mănânce foci la capătul Pământului și s-au întors la locurile lor de origine”, concluzionează Niels Lynnerup de la Universitatea din Copenhaga.
