Este „opera” specialiștilor în genetică de la Universitatea Harvard, care ne-ar putea aduce cu un pas mai aproape de momentul „renașterii” acestor animale emblematice, care au fost mamuții.

 

Deși au apărut cu peste 400.000 de ani în urmă, în mijlocul Pleistocenului, mamuții lânoși (Mammuthus primignius) au început să dispară din Eurasia și America de nord acum circa 10.000 de ani, iar o mică populație de 500-1.000 de indivizi chiar a mai dăinuit până acum 4.000 de ani în Insula Wrangel din Oceanul Arctic.

Pentru că mulți mamuți au trăit în zone înghețate, trupurile lor au rămas „încapsulate” în permafrost, ceea ce le-a ferit de descompunere și de necrofagi. Așadar, unele specimene au fost foarte bine prezervate, chiar și timp de 40.000 de ani. Totuși, nu același lucru se poate spune despre genomurile lor, deoarece ADN-ul se depreciază în timp, un proces accelerat de prezența microbilor și a apei.

Specialiștii au reușit să recupereze fragmente de ADN de mamut din celule înghețate, dar nu suficiente cât să deruleze clonări experimentale. Totuși, speranța de a readuce mamuții la viață este acum alimentată de procedeul combinării genelor recoltate de la specimenele prezervate cu cele provenind de la cea mai apropiată rudă vie a lor, elefantul asiatic.

Se pare că în prezent cel puțin trei echipe de cercetare din lume încearcă să readucă la viață mamutul. Totuși, echipa de la Harvard ar putea fi în stadiul cel mai avansat, geneticienii de aici reușind să obțină celule de elefant funcționale cu ADN de mamut în ele.

Desigur, chestiunile etice implicate în recrearea unui animal dispărut sunt majore, dar specialiștii susțin că reintroducerea acestor animale în ecosistemele din Rusia chiar ar putea avea efecte pozitive asupra permafrostului siberian, care se micșorează treptat sub influența schimbărilor climatice. Alții sunt de părere că banii cheltuiți pentru această operațiune ar fi mai bine folosiți în sensul conservării și protejării animalelor pe care le mai avem încă.

Sursa