Un studiu genetic recent aruncă o lumină nouă asupra istoriei oamenilor de Neanderthal și Sapiens. În timp ce strămoșii noștri moderni au fost capabili să se adapteze rapid la noile medii din Eurasia, oamenii de Neanderthal par să fi fost handicapați de biologia sângelui lor. Potrivit acestei cercetări, publicate jurnalul Scientific Reports, incompatibilitatea dintre grupele sanguine ar fi contribuit la dispariția neandertalienilor.
Grupele de sânge umane sunt definite de molecule specifice, numite antigeni, care se găsesc pe suprafața globulelor roșii. Acești antigeni, cum ar fi cei din sistemul ABO (grupele A, B, AB și O), determină modul în care sistemul imunitar recunoaște celulele sanguine. Factorul Rh, un alt antigen, adaugă o distincție suplimentară prin clasificarea tipurilor de sânge ca Rh pozitiv sau Rh negativ. Deși cruciale pentru buna funcționare a organismului, aceste caracteristici pot provoca și incompatibilități grave. Când o persoană primește o transfuzie de sânge incompatibil, sistemul imunitar atacă globulele roșii străine, ceea ce duce la complicații potențial fatale.
În mod similar, incompatibilitatea poate apărea în timpul sarcinii. De exemplu, dacă o femeie Rh negativ poartă un făt Rh pozitiv, sistemul ei imunitar poate vedea globulele roșii ale fătului ca o amenințare. Apoi produce anticorpi care atacă aceste celule, provocând boala hemolitică a nou-născutului (HDN). Această boală poate avea consecințe grave pentru copil: icter, anemie severă, leziuni ale creierului și chiar moarte. Astăzi, această problemă este prevenită prin administrarea prenatală a imunoglobulinelor care blochează producția de anticorpi la mamă. Cu toate acestea, acum 100.000 de ani, o astfel de intervenție era imposibilă.
Ca parte a noului studiu, cercetătorii de la Universitatea din Aix-Marsilia au studiat genomul mai multor indivizi antici, inclusiv neanderthalieni, denisovenii și Homo sapiens (ADN deja secvențial de alte echipe). Scopul lor: să exploreze variațiile grupelor de sânge și să înțeleagă mai bine evoluția globulelor roșii. Analiza lor a relevat o caracteristică surprinzătoare: oamenii de Neanderthal posedau un tip foarte rar de factor Rh (legat de anumiți Rhesus prezent astăzi în populațiile din Africa sub-sahariană), distinct de cel al denisovenilor și al Homo sapiens timpurii. Acesta din urmă codifică un rhesus parțial, adică pozitiv, dar incomplet.
Cercetătorii explică că oamenii de Neanderthal au avut probabil acest tip foarte rar și distinct de factor Rh din cauza izolării îndelungate și a diversității genetice scăzute. Spre deosebire de Homo sapiens, care a migrat și a interacționat cu diverse grupuri în medii diferite, oamenii de Neanderthal au trăit în populații relativ mici, izolate în toată Eurasia timp de zeci de mii de ani. Această izolare ar fi limitat schimburile genetice cu alte grupuri umane și, astfel, ar fi redus oportunitățile de diversificare a moștenirii lor genetice, inclusiv cea a antigenelor celulelor roșii din sânge.
Potrivit lui Stéphane Mazières, genetician al populației și coautor al studiului, această variantă Rh era incompatibilă cu cele ale altor grupuri umane. Această incompatibilitate ar fi fost deosebit de problematică în cazurile de hibridizare între neanderthalieni și Homo sapiens. În cazul sarcinilor care implică o femeie cu acest Rh rar și un făt Rh pozitiv complet sau Rh pozitiv parțial, dar nu același, atunci copilul era expus riscului de a dezvolta o boală hemolitică potențial fatală a nou-născutului (HDN). În cazul sarcinilor care implică opusul, adică o femeie complet Rh pozitiv (sapiens, Denisova) și un făt parțial Rh pozitiv (Neanderthal, ca și tatăl), atunci nu exista niciun risc.
Pe scurt, în timp ce cauzele dispariției lui Neanderthal rămân complexe și multidimensionale, acest studiu adaugă o piesă importantă puzzle-ului. Ea sugerează că factorii biologici, cum ar fi incompatibilitățile de sânge, ar fi putut juca un rol la fel de crucial ca schimbările climatice, bolile sau competiția cu Homo sapiens.