A trecut un an de când Fizica românească l-a pierdut pe unul dintre cei mai dintre cei mai valoroși şi pasionaţi cercetători ai săi.
Mihail Doloris Mirea (9 februarie 1961 – 27 august 2020) a fost unul dintre oamenii de ştiinţă români de care trebuie să fim mândri şi pe care îi cunoaştem prea puţin, sau chiar deloc. Pasiunea de o viaţă pentru fizică şi cercetare şi-a purtat-o cu modestie, ca mulţi alţi slujitori români ai ştiinţei, despre care foarte rar se pomeneşte la radio sau la televizor.
Sigur, fizica teoretică nu este un domeniu spectaculos şi nu prea „face valuri”. Însă România a avut şi are cercetători de excepţie în domeniu. Şi va avea, sperăm, şi de acum înainte. Căci, cum bine spunea Henri Coandă, materia cenuşie este în mare cantitate la noi în ţară.
Mihail Doloris Mirea a fost cercetător principal 1 în cadrul Departamentului teoretic Fizică, Institutul Național de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”(IFIN-HH).
A absolvit Liceul „Matei Basarab” din București (1980) și Facultatea de Fizică, Universitatea din București (1985) ca inginer fizician.
Şi-a susținut teza de doctorat „Dezvoltările microscopice macroscopice, Modele pentru aplicații la procese de fisiune cu asimetrie de masă foarte mare” în 1994, sub supravegherea prof. D.N. Poenaru.
A lucrat ca inginer fizician la Institutul de Reactori Nucleari Energetici, iar din 1987, la Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară “Horia Hulubei”, ca cercetător ştiinţific. Din 2004 a fost senior cercetător 1 în cadrul Departamentului de Fizică teoretică al IFIN.
În 2014, Mihai Mirea a primit premiul „Horia Hulubei” al Academiei Române. Interesele sale științifice priveau în principal abordările de bază în fizică nucleară teoretică şi experimentală.
Pe lângă activitatea concretă de cercetare, a fost membru al Comitetului editorial al Secției de fizică a procedurilor al Academiei Române, seria A (2014-2018), referent al mai multor reviste internaționale relevante (Journal of Physics G, Nuclear Physics A, International Journal of Modern Physics E, Physical Review C, Romanian Journal of Physics, Romanian Reports in Physics, Advances in High Energy Physics, Physica Scripta, European Physical Journal A, International Journal of Modern Fizica A etc.).
A fost director al multor proiecte de cercetare naționale și internaționale, purtător de cuvânt în colaborarea IN2P3 (Franța) – IFIN-HH (România), lider de echipă în colaborarea internațională n_TOF la CERN (2007-2015), președinte al atelierului internațional Noi aplicații ale fisiunii nucleare (NANUF03), București, septembrie 2003 (Lucrări editate de A.C. Mueller, M. Mirea și L. Tassan-Got, în World Scientific, Singapore 2004).
Mihail Mirea a fost ales în 2018 ca membru corespondent al Academiei Române a Oamenilor de știință.
Contribuția sa originală în fizica nucleară înglobează peste 200 de articole publicate, ca autor unic sau în colaborare, în reviste bine clasate ISI, precum Phys. Pr. Lett., Phys. Lett. B, Nucl. Foi de date, Fizic. Rev. C, J. Phys. G, European Phys. J. A, Instrumente și metode nucleare B, etc., având peste 2860 de citații și un factor Hirsch de 30 (Google Academic). De asemenea, este de menţionat că în mai 2020 a publicat un cuprinzător şi valoros articol de recenzie în care a investigat timpul de înjumătățire α și fenomenul structurii fine cu modele de tip fisiune: Fine structure of α decay from the time-dependent pairing equations, Eur. Phys. J. A 56, 151 (2020).
Pe lângă fizica nucleară, a avut însă şi contribuţii deosebit de importante în domeniul fizicii atomice.
Renumele şi vizibilitatea sa în cadrul comunităţii ştiinţifice internaţionale au contribuit la situarea pe o poziţie de frunte a institutului în clasamentul Scimago/Elsevier.
Colegii din Departamentul de Fizică Teoretică şi-l amintesc ca pe un om sincer, integru şi tot timpul disponibil în a sprijini studenţii şi tinerii cercetători.
