Deși nu au fost descoperite încă forme de viață pe planeta Marte, un astrobiolog german consideră că cercetările efectuate de NASA în anii 1970 ar fi putut fi distructive. Cu alte cuvinte, dacă ar fi existat viață pe Planeta Roșie la acea vreme, această cercetare ar fi putut să o distrugă.
Pentru moment, nicio explorare a planetei Marte nu a făcut posibilă descoperirea vreunei forme de viață. În timp ce cercetările continuă în prezent, un studiu publicat în revista Nature Astronomy analizează evenimentele care au avut loc în anii 1970. Autorul documentului, astrobiologul Dirk Schulze-Makuch, de la Universitatea Tehnică din Berlin (Germania), a analizat programul Viking al Agenției Spațiale Americane (NASA). Lansate spre Marte în 1975, sondele Viking 1 și Viking 2 vor deveni prima sondă spațială americană ajunsă pe solul marțian. Dirk Schulze-Makuch a emis ipoteza că aceste căutări de viață microbiană au fost distructive (dacă Marte adăpostește cu adevărat viață).
Ajunse în 1976, cele două sonde aveau mai multe obiective, dintre care unul a fost să efectueze teste pe pământul marțian. Obiectivul? Descoperă biosemnăturile, cu alte cuvinte urme de molecule care reflectă prezența vieții. Astronauții au folosit în special un dispozitiv de cromatografie în gaz cuplat cu spectrometrie de masă (GC-MS), care a condus la descoperirea compușilor organici clorurați. După experiment, oficialii au atribuit descoperirea compușilor organici clorurați contaminării cu produse de curățare. Pe de altă parte, s-a dovedit mai târziu că acești compuși erau într-adevăr de origine marțiană, deși generarea lor rămâne un mister. Nimeni nu știe dacă acestea sunt rezultatul unor procese biologice sau non-biologice. Scopul dispozitivului de cromatografie a fost de a încălzi probele pentru a separa materialele pe care le conțineau. Această acțiune ar fi putut distruge substanțele organice așteptate, așa cum a explicat un studiu publicat în jurnalul JGR Planets în 2018.
Dirk Schulze-Makuch a menționat și alte experimente nepotrivite care ar fi putut, de asemenea, să distrugă posibile dovezi: experimentul cu eliberare marcată și experimentul cu eliberare pirolitică. Prima a implicat infuzarea probelor cu apă, înainte de a testa rezultatele pentru posibile dovezi ale metabolismului. Pentru al doilea, procesul a fost același, dar de data aceasta obiectivul său a fost să descopere dovezi ale fotosintezei. Aceste infuzii au fost poate prost gândite, pentru că la acea vreme, oamenii credeau că viața de pe Marte trebuie să fie așa de pe Pământ și, prin urmare, necesita prezența apei. Mai târziu, s-a dovedit că viața ar putea prospera și în condiții foarte uscate și că eliberarea de apă ar fi putut îneca potențialii microbi în loc să-i hidrateze doar. Pentru astrobiologul german, este deci oportun să se întoarcă pe Marte pentru a efectua o altă misiune de detectare a vieții, deoarece astăzi, înțelegerea mediului marțian este mult mai bună.
