Aceasta este una dintre tehnicile de ucidere folosite uneori de mafie, în special pentru cei pe care îi consideră trădători. Cu toate acestea, incaprettamento nu este o tortură recentă: a fost deja practicată cu 5500 de ani Î.Hr. Această metodă de tortură implică așezarea unui subiect pe burtă, cu genunchii îndoiți cât mai mult posibil și legarea unei frânghii în jurul gâtului și al gleznelor. Din cauza oboselii, picioarele se vor relaxa și vor pune frânghia sub tensiune, făcând astfel ca victima să fie sugrumată.
„Acest ritual crud a fost practicat timp de aproape 2000 de ani într-o zonă vastă, care se întindea din Europa de Est până în nordul Spaniei”, subliniază Eric Crubézy, de la Universitatea din Toulouse III – Paul Sabatier. El a este coautorul unui studiu publicat în revista Science Advances despre această practică. Cercetătorii s-au documentat pe site-ul Saint-Paul-Trois-Châteaux, în Drôme, Franța. În această locație, oamenii din perioada 3500, până la 4000 de ani î.Hr. s-au adunat pentru ceremonii care implicau mese comune, așa cum demonstrează descoperirea rămășițelor animale. Ceramica spartă dezvăluie că oaspeții veneau câteva zeci de kilometri sau chiar mai de departe pentru a participa la ritual.
Situl a început să fie excavat în 1984, iar arheologii, sub conducerea lui Alain Beeching, au găsit acolo mai multe gropi, unele dintre ele conținând cadavre. Într-una dintre ele au fost descoperite scheletele a trei femei. Poziția cadavrelor sugerează că au murit prin asfixiere, în urma unei practici similare cu incaprettamento. Pe baza acestei observații, Eric Crubézy și colegii săi au căutat în literatura științifică pentru a vedea dacă au putut identifica alte cazuri similare. „A fost omuncă laborioasă pentru că sunt necesare date detaliate despre poziția cadavrelor și mediul în care au fost găsite”, subliniază el. În final, echipa a identificat cel puțin 20 de cazuri de incaprettamento, provenind din 14 locații. Toate au avut loc în perioada neolitică, între 5500 și 3500 î.Hr., când agricultura se răspândea în toată Europa.
Se pare că aceste crime rituale sunt legate de activitatea agricolă. De fapt, mormântul Saint-Paul-Trois-Châteaux are forma unui siloz de cereale, pietrele de moară fragmentate sunt frecvente pe amplasament și a fost una dintre ele care a blocat cadavrele. Groapa era într-o structură de lemn, ale cărei deschideri erau orientate spre răsărit la solstițiul de vară și apusul soarelui la solstițiul de iarnă, „date care au o importanță deosebită pentru fermieri”, amintește arheologul. În plus, practica sacrificiului uman este documentată în multe alte culturi agricole din întreaga lume. Numai poziția cadavrelor nu este însă suficientă pentru a afirma definitiv că posibilele victime au fost torturate în viață, „deși suferința din sacrificiu și latura ei emoțională pentru participanți pot fi elemente care contează, precizează Eric Crubézy.
Dar cine erau? În Saint-Paul Trois Châteaux, acestea sunt femei, dar alte site-uri s-au găsit cadavre de copii și adulți de sex masculin. ”Nimic nu ne permite încă să discutăm despre poziția lor socială „dar studii în această direcție sunt în curs”, spune cercetătorul. Persistența de 2000 de ani a acestei practici în aproape toată Europa „sugerează valori comune pe termen lung între populațiile din Europa Centrală până în Catalonia”, subliniază el. Acestea au încetat cu 3500 de ani înaintea erei noastre, în timp ce megalitismul s-a răspândit de pe coastele atlantice până în zonele mediteraneene. Din acest moment nu mai găsim nicio urmă a acestor sacrificii.
