Pe vremea mea, nu de mult, că n-am ajuns încă la vârsta senectuții, adică prin anii ‘90, nu exista olimpiadă la astronomie. Că, dacă ar fi existat, m-aș fi dus cu siguranță și cu speranțe cât Carul Mare. Am prins materia Astronomie la școală, în clasa a 12-a, ba chiar am dat și Bacalaureatul din Astronomie, cu o plăcere etraordinară, fără să citesc absolut nimic din manual.
Astăzi nu se mai predă Astronomia în școală, în schimb există olimpiadă, chiar internațională, de Astronomie. lar copiii noștri sunt printre cei mai buni din lume la acest concurs! La ediția din 2016 a Olimpiadei Internaționale de Astronomie (OIA), concurs susținut în Bulgaria, România a participat cu 7 elevi și toți au luat medalii.
Am să-i numesc pe toți aici, pentru că avem cu ce ne mândri:
- Radu Andrei – aur (clasa a XI-a, Colegiul Național „Nicolae Bălcescu” din Brăila)
- Paul Rebenciuc – aur (clasa a VIII-a, Școala Gimnazială „Miron Costin” din Suceava)
- Robert-Gabriel Pascalău – aur (clasa a VIII-a, Școala Gimnazială „Tudor Arghezi” din Năvodari, jud. Constanța)
- Anca Drăgulescu – argint (clasa a XI-a, Colegiul Internațional de Informatică, București)
- Andrei Cosmin – bronz (clasa a XI-a, Colegiul Internațional de Informatică București)
- Andrei Eftimie – bronz (clasa a X-a, Colegiul Internațional de Informatică București)
- David Corneliu Turturean – bronz (clasa a IX-a, Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Suceava)
Coordonatorii lotului de astronomie, la concursul din Bulgaria, au fost profesorii Cătălina Marian, de la Colegiul Național „Inochentie Micu Clain” din Blaj, respectiv Lucian Stoian de la Colegiul Național „Vasile Lucaciu” din Bala Mare.
Am avut marea plăcere să-l avem în redacție pe tânărul nostru medaliat cu aur la OIA, Radu Andrei, care, cel puțin pe mine, m-a convins că viitorul acestei țări poate intra pe mâini bune. Redau aici discuția pe care noi doi, un bătrân privitor al cerului și unul tânăr, am avut-o, pe marginea câștigării concursului și despre învățarea astronomiei în general.
Radu, povestește-ne, în primul rând, despre tine, cine te-a îndrumat spre astronomie.
De când mă știu, am avut o pasiune pentru științe. Am început cu matematica, după care am continuat cu informatica. Chiar din clasa a treia am participat la olimpiada de informatică, deși era pentru elevii de-a cincea. M-a atras logica din spatele fiecărui program. Te făcea să gândești totul, în detaliu. După informatică m-am apucat de fizică, iar, din clasa a șaptea, am participat și la olimpiada de fizică.
Din clasa a VIII-a, am descoperit astronomia. Doamna profesoară de fizică m-a întrebat dacă vreau să încerc și astronomia și așa am ajuns să studiez această știință. Pentru că astronomia nu se studiază la școală, de doi ani merg la cercul de astronomie din Palatul Copiilor Brăila și aș vrea să o menționez în special pe doamna Becheanu Nicoleta, profesor de fizică la Brăila, pentru coordonarea cercului, cu mare pasiune. De asemenea, pe doamna profesor de fizică Iacob Liliana, care face astronomie din pasiune.
Astronomia este o pasiune de-a ta mai veche sau ți-a fost insuflată de profesori sau chiar de către părinți?
În clasa a VIII-a, profesorii m-au îndrumat să încerc astronomia. Menționez că nu m-a obligat nimeni, eu când fac ceva, o fac din proprie voință. Mi-a plăcut foarte mult această materie, pentru că, dacă nu-mi place ceva, nu insist.
Care este prima ta amintire despre astronomie? Eu, spre exemplu, am început să fiu fascinat de cer când am auzit că o cometă va deveni vizibilă, era vorba de cometa Halley, în 1986…
Primul meu contact cu astronomia a fost când am văzut câteva poze făcute de telescopul Hubble. Desigur, când mai mergeam pe la bunici, la țară, îmi plăcea să mă uit spre cer, ba chiar cunoșteam câteva asterisme, cum ar fi Carul Mare, Carul Mic și lucrurile acestea mă fascinau. Dar, cum spuneam, profesorii m-au îndrumat spre astronomie, care, bineînțeles că a început ca un hobby, în timpul meu liber.
Fiind pasionat de fizică și de matematică, lucrurile se legau și mi-a fost mai ușor să urmez acest domeniu. Sunt probleme de mecanică cerească, de termodinamică stelară, de trigonometrie sferică, care pentru mine au fost mai ușoare.
Da, iar acum se mai leagă și cu chimia și, sperăm noi, și cu biologia… Hai să revenim la Olimpiada Internațională de Astronomie (OIA), din Bulgaria. În perioada 5-13 octombrie 2016, nu ați dat un simplu examen, ci ați avut mai multe lucruri de făcut.
Așa este: am avut trei probe. Principala probă este cea scrisă, care contează jumătate din punctaj. Aici intră, de obicei, probleme de trigonometrie sferică, mecanică cerească, calcule de magnitudini stelare, compoziții stelare și așa mai departe.
Sunteți împărțiți pe grupe de vârstă sau dați toți aceeași probă?
Sunt două categorii de vârstă. Juniorii, până în 16 ani, respectiv seniorii, peste această vârstă. Cu alte cuvinte, toți elevii de liceu din lotul nostru au fost la aceeași categorie de vârstă – seniori, cu aceleași subiecte.
Deci nu contează că ești a IX-a sau a XII-a, aveți același subiect.
Da.
Și celelalte probe? În ce au constat?
În afară de proba teoretică, au fost încă două: proba observațională și cea practică. La proba observațională trebuie să știi să lucrezi cu un telescop, să știi să țintești și să găsești diverse obiecte cerești, cum sunt obiectele Messier. Pentru cele mai simple trebuie să știi poziția pe bolta cerească din memorie, iar pentru altele, cum ar fi stelele duble mai puțin cunoscute, se pot consulta hărți, pentru ghidaj.
Trebuie să știi unde e ecuatorul ceresc, pe unde trece ecliptica, să arăți diverse puncte pe cer. Aici, vreau să-i mulțumesc domnului Ovidiu Tercu, director la Observatorul Astronomic din Galați, de la care am învățat foarte multe lucruri despre obiectele cerești și despre orientare pe cer! Revenind, această probă se desfășoară numai dacă vremea permite. În cazul în care e înnorat, subiectele se bazează pe niște observații făcute în prealabil, de către marile observatoare, pe care noi trebuie să le analizăm.
În Bulgaria am avut vreme proastă, care nu ne-a permis să dăm proba pe cer, așa că am dat-o pe hârtie.
Și proba practică?
Această probă se bazează pe noțiuni de fizică. Analizăm datele culese de un observator, adică pe baza spectrului unei galaxii, în funcție de anumite linii spectrale, determinăm deplasarea spre roșu, viteza de rotație, etc. Anul acesta, spre exemplu, am avut un subiect despre undele gravitaționale, pentru că tot e la modă…
Acum că am vorbit despre subiectele și probele de la concurs, spune-ne care e atmosfera de examen? Mai ales că aveți și proba observațională, care ar mai trebui să destindă puțin tensiunea… Și care e delegația rivală, la medalii mă refer.
Înainte de probe, desigur, lumea e mai tensionată, dar lucrurile se relaxează imediat după și suntem toți prieteni. Nu discutăm, însă, despre subiectele de concurs, vorbim despre cu totul altceva. Ne-am împrietenit cu celelalte delegații, chiar dacă sunt rivalități. Anul acesta, România a luat locul I pe țări, iar pe locul doi a fost Rusia. Deci cu rușii ne batem, de obicei, pentru primul loc. Pentru primele lo- curi se mai luptă și coreenii și echipa Indiei.
Cu emoțiile cum stai? Te pregătești în mod special pentru a lua aur?
Nu mă gândesc niciodată că iau aur, deși sper să-l iau de fiecare dată. Legat de emoții, nu prea mai sunt, pentru că am o experiență destul de vastă la olimpiadele naționale; nu le-am numărat, dar cred că am peste zece prezențe la diverse olimpiade naționale până acum. Cel puțin la astronomie nici nu ai timp de emoții, pentru că sunt foarte multe subiecte de rezolvat în cele patru ore de examen.
Problemele sunt în engleză, iar redactarea răspunsurilor trebuie făcută tot în engleză. Trebuie să ții cont că profesorii care corectează nu sunt neapărat vorbitori nativi de engleză, deci explicațiile trebuie făcute cu cea mai mare atenție.
Acum îți pun o întrebare, pe care noi, cei de la Știință & Tehnică, o punem în special profesorilor, inspectorilor și chiar și miniștrilor educației (până acum, la cinci dintre ei). Crezi că Astronomia ar trebui reintrodusă în școli? Și unde vezi tu inserat acest curs? La gimnaziu sau la liceu?
Cred că un curs introductiv, fără prea multe calcule, cu explicații legate de fenomene sau cu proiecții de filme și documentare despre mișcarea obiectelor cerești, ar putea fi introdus la gimnaziu. Trebuie avută în vedere, totuși, dotarea tehnică a școlii, iar la acest capitol știu că stăm prost. Deci cred că ideea e foarte bună și o susțin, dar cred că implementarea ei este destul de dificilă în contextul actual.
Aș vrea să te întreb ce facultate vrei să urmezi și dacă ai găsit una în țară care să te atragă?
Facultatea trebuie să fie pe fizică teoretică sau ceva orientat pe astrofizică. Încă nu m-am hotărât între cele două sau dacă va fi o combinație a lor. Dar cred că aș urma și o facultate de informatică.
Rămâi în țară?
Trebuie să analizez ce burse aș obține în țară și în străinătate și să spunem că mai am timp, încă nu m-am decis.
Colegii tăi cum gândesc? Vor să plece din țară? Pentru că asta se pare că e o problemă serioasă pentru România, și nu numai în domeniile tehnice – mă gândesc la medicină, de exemplu.
Unii se gândesc să plece, dar alții vor să rămână, să facă ceva aici. Eu încă nu m-am hotărât…
Până la urmă pasiunea ta pentru astronomie și aceste olimpiade la care participi cu mare succes te fac să te gândești la o carieră de astronom? La un observator mare din lume, de ce nu?
Sigur, mi-ar plăcea să lucrez în domeniu, e o variantă pe care o iau în considerare. Încă nu m-am decis sută la sută. Toată lumea mă întreabă dacă nu vreau să lucrez la NASA. Eu apreciez, în schimb, foarte mult, compania SpaceX a lui Elon Musk. Acolo mi-ar plăcea să lucrez.
