Sondele gemene GRAIL ale NASA au furnizat date extrem de precise despre interiorul Lunii. La conferința geofizicienilor americani, care s-a desfășurat în această săptămână, cercetătorii de la NASA au prezentat hărți extrem de detaliate ale interiorului Lunii.

 

Sondele GRAIL (Gravity Recovery and Interior Laboratory), orbitează de aproape un an în jurul Lunii. Cele două sonde gemene, numite GRAIL A (Ebb) and GRAIL B (Flow), au drept obiectiv realizarea unei hărți detaliate a câmpului gravitațional lunar. Pentru aceasta ele comunică permanent între ele prin semnale radio, putându-se astfel măsura variații foarte mici între pozițiile lor relative. Pentru a vă face o idee, vă vom spune că prin această metodă s-au putut determina variații ale distanței relative între ele de până la 50 de nanometri pe secundă. O imagine mai plastică a fost oferită de Maria Zauber în cadrul conferinței geofizicienilor americani: ”Asta echivalează cu a douăzeceamia parte din viteza de deplasare a unui melc”.

Noile hărți gravitaționale ale Lunii, realizate cu ajutorul datelor obținute de sondele GRAIL, ne arată că satelitul natural al Terrei are geologie foarte complexă, care nu au mai fost observate vreodată atât de detaliat. ”Este ca și cum am ridicat un văl care acoperea Luna. Iar ceea ce am văzut în aceste hărți [gravitaționale] ne-a lăsat muți de uimire”, explica foarte plastic Maria Zuber.
Datele obținute cu ajutorul sondelor GRAIL au oferit și o mare surpriză. 98% din crusta lunară a fost fragmentată în urma impacturilor repetate cu asteroizi.
”Se știa că planetele din roci ale Sistemului Solar au suportat numeroase impacturi acum câteva miliarde de ani, dar nimeni nu și-a putut imagina ca Luna a fost atât de puternic bombardată [după cum ne arată hărțile gravitaționale pe care le-am obținut acum]. Acest rezultat este cu adevărat o foarte mare surpriză iar el va obliga pe planetologi să rescrie istoria evoluției planetelor [din Sistemul Solar]”, explica Maria Zuber

În comparație cu suprafața, interiorul Lunii pare să fie foarte neted. Cele mai multe variații ale gravitației locale ale lunii corespund cu structuri vizibile la suprafață, cum ar fi craterele, munții etc.

Au mai fost identificate și anomalii gravitaționale, care nu fuseseră puse în evidență de observațiile anterioare. Jeff Andrews-Hanna, unul dintre cercetătorii misiunii GRAIL: ”Noile date au arătat existența unor anomalii gravitaționale liniare, cu lungimi de câteva sute de kilometri. Aceste anomalii indică existența unor râuri de magmă solidificate în subsolul lunar. Aceste structuri sunt extrem de vechi, și ne vor ajuta să înțelegem evoluția Lunii.”

Un alt aspect important, rezultat în urma analizei informațiilor legate de valorile locale ale câmpului gravitațional al Lunii, obținute de sondele GRAIL, sunt legate de crusta lunară. Aceasta are o densitate mai scăzută decât de estimase inițial, dar ea este în concordanță cu datele obținute din analiza rocilor recoltate în timpul misiunilor Apollo. Cu excepția marilor bazine de impact, crusta superioară a lunii pare să fie alcătuită din roci poroase, cu densitate mică, ceea ce ne arată că ea este formată din roci poroase, rezultate din materialul pulverizat în urma impacturilor.
Mark Wieczorek, cercetător în cadrul misiunii GRAIL: ”Prin determinarea densității crustei, am ajuns la concluzia că grosimea acesteia variază între 34 și 43 km, valori care sunt cu 10-20 km mai mici decât cele estimate inițial. Grosimea crustei și compoziția ei sunt similare cu cele ale Terrei. Aceasta vine în sprijinul modelelor care presupun că Luna s-a format din materia ejectată de către Pământ în urma unui impact gigantic, produs la începuturile formării Sistemului Solar.”

 

În imaginea de mai sus se poate vedea porozitatea crustei din zona muntoasă a Lunii. Harta a fost obținută pe baza datelor transmise de sondele GRAIL și a celor rezultate de analiza eșntionelor aduse pe Terra în timpul misiunilor Apollo. Zonele roșii corespund unei porozități mai mari decât valoarea medie iar cele albastre corespund unei densități mai mici decât media. Zonele albe conțin bazalturi și nu au fost analizate.

Misiunea GRAIL deși a fost prelungită până pe 17 decembrie, zi în care cele două sonde vor primi comanda să se izbească de suprafața Lunii. GRAIL a fost o misiune încununată de succes. Ce au simțit cercetătorii care s-au ocupat de colectarea datelor celor două sonde? Ne spune Maria Zauber: ”În această misiune cu două sonde spațiale totul a mers într-un perfect duo. Imaginați-vă că sunteți printele unui cuplu de gemeni și într-o zi îi vedeți așezându-se la pian pentru a interpreta perfect un duet. Asta am simțit noi.

Puteți vedea mai jos și un mic clip, comentat de Maria Zuber, despre misiunea GRAIL

… și unul cu harta gravitațională a Lunii

Surse: NASA, MIT,