Inginerii britanici au descoperit că dinții melcilor turtiți sunt compuși din cel mai dur material biologic testat vreodată.
Patella vulgata, așa cum se numește melcul turtit în limbaj științific, folosește o limbă acoperită de dinți minusculi pentru a jupui nutrienții de pe stâncile pe care stă lipit, ingurgitând adesea chiar particule de rocă în timp ce se hrănește.
Dințișorii sunt alcătuiți dintr-un compus mineral și proteic, pe care cercetătorii l-au testat, în mici fragmente, în laborator. Au descoperit că acesta este mai rezistent decât pânza de păianjen și decât orice altceva, în afara celor mai dure materiale artificiale.
Potrivit specialiștilor, secretul durității formulei chimice a dinților melcului turtit stă în subțirimea fibrelor sale minerale extrem de înghesuite – o descoperire care ar putea conduce la îmbunătățirea materialelor compozite artificiale, folosite pentru construirea aeronavelor, automobilelor și ambarcațiunilor, precum și a plombelor dentare.
În cadrul unui experiment, a fost necesar ca oamenii de știință să aplice o presiune de circa 5 gigapascali (GPa) – de aproximativ cinci ori mai mult decât este suficient în cazul pânzei de păianjen – pentru a face să se fractureze o structură asamblată din dinții melcului turtit.
Acest eveniment a stabilit un nou record pentru biologie. Presiunea necesară sfărâmării materialului nou descoperit se apropie de cea prin care cărbunii sunt transformați în diamante în interiorul Pământului. Comparativ, spun specialiștii, este ca și cum un singur pai de spaghetti ar susține 1.500 de pachete de zahar de câte un kilogram.
În termeni ai materialelor artificiale, dintele melcului turtit este mai rezistent decât fibrele de Kevlar și aproape la fel de dur precum cele mai bune fibre de carbon de înaltă performanță.Și, fascinant pentru cercetători, această trăsătură remarcabilă s-ar datora dimenisiunii specifice a fibrelor conținute.
