În vestul Egiptului, în peștera Wadi Sura II, sau Peștera Sălbăticiunilor, au fost descoperite începând cu anul 2002 și până în prezent peste 5.000 de picturi rupestre. Pe lângă reprezentările antropomorfe și zoomorfe, există și numeroase urme de palme, așa cum există în peșterile europene. 13 dintre acestea nu se încadrează în niciun tipar cunoscut, iar specialiștii sunt convinși că nu au fost create de oameni.
Urmele de palme, create prin fixarea palmei pe peretele peșterii și suflarea asupra acesteia a unui pigment (de obicei ocru) reprezintă o practică des întâlnită la culturile preistorice. De altfel urmele, ca și picturile rupestre din Sahara, au peste 7.000 de ani vechime. 13 dintre ele sunt însă atât de mici încât încap cu ușurință în conturul palmelor mai mari. Până acum, specialiștii de la Universitatea Cambridge, cei care au efectuat cercetările din ultimii 14 ani, au fost convinși că urmele de palme aparțin unui copil, posibil unui nou-născut. Însă un studiu recent arată că acestea nu sunt umane, ci aparțin mai degrabă unor reptile.
Conform acestui studiu realizat de la specialiștii de la Cambridge, conduși de prof. Emanuelle Honore, formele palmelor diferă substanțial de cele umane, morfologia acestora fiind apropiată de cea a reptilelor. Candidatul cu cele mai mutle șanse pare a fi un varan din specia Varanus griseus, animal despre care se știe cu certitudine că trăia în Sahara pe vremea când au fost realizare picturile rupestre. Cercetătorii analizează și posibilitatea ca urmele să aparțină unor crocodili de Nil.
Nu se știe de ce locuitorii preistorici ai Sahara au folosit palmele unor reptile. Cert este că acest comportament nu este singular, urme ale unor animale fiind imprimate în peșteri atât în America de Sud, cât și în Australia (în Australia s-au descoperit inclusiv urme de emu). În prezent, cercetătorii încearcă să descifreze acest mister comportamental, deși este extrem de dificil atâta vreme cât noi, cei de azi, avem o cultură complet diferită de a oamenilor din acele vremuri.
