Ca și caii, oricât ar părea de ciudat astăzi, cămilele sunt originare din America de Nord. Valul de expansiune a lui Homo sapiens pe continentul american a dus la vânătoarea excesivă, și ulterior, dispariția acestor animale, alături de alți reprezentanți ai megafaunei. Cămilele au supraviețuit în nordul Africii, Orientul Mijlociu și Asia, însă niciun răspuns clar privind locul în care au fost domesticite nu fusese găsit.
În ceea ce privește dromaderii, sau cămilele cu o cocoașă, un răspuns cert cu privire la locul în care au fost domesticiți a fost oferit de Pamela Burger de la Institutul de Cercetare a Vieții Sălbatice din Viena. Aceasta a colectat mostre ADN de la mai multe exemplare de dromaderi, precum și ADN de la singurele astfel de animale care mai trăiesc în sălbăticie, respectiv în Deșertul Gobi, și a încercat să afle momentul în care oamenii au început să încrucișeze aceste animale pentru a obține exemplare cât mai eficiente.
Nu a fost deloc o misiune ușoară, mai ales că, paradoxal, în ciuda încrucișărilor artificiale care scad diversitatea genetică, dromaderii prezintă o uriașă diversitate din acest punct de vedere. Circa 1.100 de mostre ADN au fost analizate, acestea incluzând inclusiv ADN de la exemplare sălbatice care au trăit acum circa 7.000 de ani. A reieșit că dromaderii au fost, cu siguranță, domesticiți în sud-estul Peninsulei Arabice. A urmat o perioadă de circa 2.000 de ani în care exemplarele domestice s-au împerecheat cu cele sălbatice, acestea din urmă dispărând în totalitate după acest interval de timp.
