E o imagine istorică. Pentru prima dată, o auroră boreală a fost fotografiată în lumină vizibilă de pe suprafața planetei Marte. Această imagine rară, surprinsă de roverul Perseverance al NASA, a fost declanșată de o furtună solară violentă în martie 2024. Deși mult mai slabă decât cele văzute pe Pământ, această lumină verde marțiană este, fără îndoială, și mai fascinantă: dovedește că atmosfera subțire a lui Marte poate încă străluci sub influența Soarelui.
Pe 15 martie 2024, Soarele a eliberat o ejecție de masă coronală (CME) deosebit de puternică, trimițând un nor de particule încărcate prin sistemul solar. Trei zile mai târziu, acest flux de energie a ajuns pe Marte. Anticipând impactul, oamenii de știință de la NASA au îndreptat camera Mastcam-Z a roverului Perseverance spre cerul nopții marțiene, sperând probabil să surprindă un fenomen rar. Pariu câștigat. Fotografia făcută pe 18 martie prezintă o slabă lumină verzuie care se ondulează în atmosfera marțiană. Acesta nu este un artefact sau o iluzie: este într-adevăr o auroră polară marțiană, detectată pentru prima dată în spectrul vizibil, și mai ales de la sol, și nu de la o sondă pe orbită. Ea fost prezentată într-un articol publicat în Science Advances.
Până acum, singurele aurore observate pe Marte au fost în ultraviolet sau raze X, invizibile cu ochiul liber. Și au fost detectate doar de nave spațiale, cum ar fi MAVEN (NASA) sau sonda emirateză Hope. De data aceasta, aurora nu a fost văzută doar în lungimi de undă vizibile, ci a fost fotografiată și de la suprafața planetei – o premieră în istoria explorării spațiului. Acest fenomen este explicat printr-o reacție binecunoscută: particulele solare excitate se ciocnesc cu moleculele rare de oxigen din atmosfera marțiană, generând o strălucire verde. Același proces este originea aurorelor boreale de pe Pământ. Dar pe Marte, unde atmosfera este de 100 de ori mai subțire, iar câmpul magnetic aproape inexistent, acest lucru părea aproape imposibil.
Această fotografie pune sub semnul întrebării anumite idei preconcepute. Se credea că Marte este prea „moartă” din punct de vedere atmosferic pentru a produce un astfel de fenomen. Dar chiar și cu o atmosferă subțire, există suficient gaz pentru a genera o auroră vizibilă, cu condiția ca activitatea solară să fie intensă… și să priviți la momentul potrivit. Analiza culorii arată că lumina provine într-adevăr de la oxigenul atomic, care este prezent în proporție de mai puțin de 0,13% în atmosfera marțiană. Praful gros care plutește constant limitează foarte mult vizibilitatea acestor lumini. Totuși, în condiții de mai multă claritate și cu o furtună solară mai puternică, viitorii astronauți ar putea observa aceste aurore cu ochiul liber.
Acest fenomen marțian face parte dintr-o tendință mai largă de observații aurorale în sistemul solar. Aurore au fost detectate pe Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Venus și chiar pe Mercur. Dar, în majoritatea cazurilor, acestea sunt vizibile doar în UV sau raze X și necesită instrumente specifice. Soarele intră în prezent într-o fază de activitate intensă („maximul solar”, care are loc la fiecare 11 ani), ceea ce face ca acest tip de eveniment să fie mai frecvent. Oamenii de știință folosesc în mod regulat rovere marțiene și ca observatoare solare, capabile să vadă partea Soarelui care scapă telescoapelor terestre.
Această auroră marțiană, chiar discretă, este mult mai mult decât o curiozitate cerească: deschide o nouă fereastră de explorare științifică, asupra interacțiunilor dintre atmosfera marțiană și vântul solar. Și te face să visezi: în viitorul apropiat, astronauții ar putea contempla baletul tăcut al aurorelor boreale de pe Marte, ca un ecou îndepărtat al aurorelor de pe propria noastră planetă.
Poll: Ce părere aveți despre descoperirea primei aurore boreale marțiene fotografiate?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply