Ce se întâmplă atunci când lucrurile în care credem sunt infirmate prin dovezi clare? Atitudinea rațională ne-ar obliga să renunțăm la ceea ce credeam la un moment dat și să dăm întâietate dovezilor noi. Așa evoluează știința. Cu pseudoștiința lucrurile stau complet diferit.
Psihologul Ray Hyman, un cunoscut sceptic, care afirma că ”Înainte de a explica ceva trebuie să fim siguri ca acel ceva există” ne oferă câteva exemple personale în acest sens. Vă voi oferi doar două dintre ele.
În urmă cu câțiva ani Hyman a participat la o demonstrație a unor chiropracticieni. Aceștia vroiau să demonstreze că procedura lor terapeutică este eficientă. Printre altele au vrut să demonstreze cât de important este tipul de zahar pe care îl consumăm. Astfel, glucoza este ceva dăunător sănătății, în timp ce fructoza este benefică. Pentru aceasta unui subiect i se punea pe limbă o cantitate mică de glucoză, sau fructoză, dizolvată în apă. Apoi chiropracticianul încerca să ridice brațul, pe care subiectul îl ținea pe lână corp. Atunci când era administrată glucoză, brațul subiectului era ușor de ridicat dar atunci când pe limbă i se punea puțină fructoză, ca prin minune, subiectul căpăta puteri suplimentare și nimeni nu mai putea să îi ridice brațul. Un experiment clar, veți zice.S-a demonstrat astfel că fructoza este benefică, iar glucoza malefică.
Nu vă grăbiți. Experimentul a fost repetat. De această dată soluțiile de glucoză și, respectiv, fructoză, au fost puse în fiole marcate doar cu un cod de identificare. Astfel nici experimentatorul, nici subiectul experimentului, nu mai știau ce tip de zahăr este administrat. Vreau să vă spun că această procedură experimentală se numește ”dublu orb”. La repetarea experimentului s-a întâmplat că uneori putea fi ridicat brațul subiectului iar alteori brațul rămânea blocat. A urmat evaluarea rezultatelor. Participanții la experiment au fost surprinși să constate că nu există nici cea mai mică legătură între tipul de zahăr și forța brațului. Altfel spus, brațul subiectului rămânea rigid la fel de des pentru soluția de glucoză cât și pentru soluția de fructoză.
Care a fost reacția chiropracticienilor la acest rezultat clar, care le infirma ipoteza? Unul dintre ei a exclamat: ”Din acest motiv noi nu facem teste dublu orb. Ele nu funcționează niciodată!” Vreau să subliniez, așa cum a subliniat și Ray Hyman, că răspunsul chiropracticianului nu a fost dat sub forma unei glume. Pur și simplu el credea atât de mult în metoda sa terapeutică, încât devenise incapabil să accepte dovezile care o contraziceau. Mai bine schimbăm metoda științifică de confirmare a unei ipoteze (renunțăm la experimente de tip dublu orb), decât să ne punem la îndoială convingerile.
Un alt exemplu oferit de Hyman este cel al unui radiestezist (în engleză, dowser, un om capabil să descopere apa cu ajutorul a două nuielușe de alun sau al unor sârme), care a fost invitat să își demonstreze capacitățile la un show de televiziune realizat de Alan Alda. La sugestia lui Hyman, radiestezistul a fost rugat să își demonstreze puterile printr-un experiment de tip ”dublu orb”. Plin de încredere, radiestezistul a acceptat provocarea. Pentru că citiți această rubrică, am convingerea că știți deja rezultatul: eșec total. Alan Alda l-a invitat pe radiestezist să explice ce s-a întâmplat. Acesta și-a recunoscut eșecul (nici nu avea cum să îl conteste), dar a ținut să adauge că știința nu este încă pregătită, încă nu este suficient de matură pentru a înțelege radiestezia!
Aș putea, la rândul meu, să dau exemple similare. Am avut discuții îndelungate cu un personaj care comercializa un aparat minune de vindecat. Aparatul, bazat pe unde electromagnetice de foarte joasă frecvență, vindeca aproape orice boală, mai ales diabetul. L-am întrebat despre testele clinice dublu orb, care au demonstrat eficiența dispozitivului. Mi-a spus că nu are nevoie de așa ceva (astea cică sunt costisitoare și sunt impuse de ”big pharma” pentru a își asigura supremația). El are scrisori de mulțumire de la pacienți, și asta îi este de ajuns! Nu mai conta nimic pentru el, nici măcar faptul că numărul scrisorilor de mulțumire, raportat la numărul dispozitivelor vândute, era nesemnificativ. Pentru el nu mai conta verificarea științifică riguroasă a celor afirmate în prospectul aparatului-de-videcat-orice. El nu avea îndoieli, el nu avea nevoie de dovezi.
Asta este pseudoștiința: ea se bazează strict pe convingeri personale și pe capacitatea de a convinge și pe alții. Pentru pseudoștiință nevoia de dovezi este nulă.
