O descoperire majoră dezvăluie o abilitate nebănuită în rândul neanderthalienilor

Se considera că vânătoarea în grup, o strategie atât de complexă și coordonată, este specifică speciei Homo sapiens. Totuși, o nouă descoperire arheologică pune sub semnul întrebării această idee preconcepută și rescrie o parte din istoria strămoșilor noștri. Datorită unei noi datări a celebrelor sulițe de lemn de la Schöningen, Germania, cercetătorii au putut stabili că aceste arme, care au de fapt o vechime de 200.000 de ani, au fost fabricate și folosite de neanderthalieni. Această descoperire, care a fost prezentată într-un articol publicat în Science Advances, dezvăluie nu doar ingeniozitatea acestora din urmă, ci și capacitatea lor de a vâna colectiv, cu mult înainte de sosirea sapiens în Europa. Un progres care deschide perspective fascinante asupra comportamentului social și cognitiv al acestor veri dispăruți.

Situl Schöningen, descoperit în 1994, este o adevărată comoară arheologică. Îngropate în straturi de nisip și argilă, nouă sulițe de lemn remarcabil de conservate, împreună cu bețe de aruncat și rămășițe de animale, au fost găsite într-o stare practic intactă. Aceste obiecte, care datează de câteva sute de mii de ani, au fost conservate datorită unor condiții de mediu deosebit de favorabile: sol umed, sărac în oxigen, ideal pentru conservarea materiei organice. Sulițele Schöningen au fost datate inițial în urmă cu 400.000 de ani și au fost atribuite lui Homo heidelbergensis, un strămoș al oamenilor moderni și al neanderthalienilor. Totuși, progresele în tehnicile de datare au permis o reevaluare a straturilor sedimentare și a obiectelor găsite. Conform celui mai recent studiu, sulițele sunt de fapt mai recente, datând de 200.000 de ani. Această nouă datare schimbă radical interpretarea acestor artefacte. Prin urmare, acestea nu sunt unelte create de un strămoș îndepărtat, ci de neanderthalieni, strămoșii direcți ai propriei noastre linii umane.

Ceea ce face aceste sulițe cu atât mai interesante este ceea ce dezvăluie despre modul în care vânau neanderthalienii. Pe lângă arme, arheologii au găsit oase de cai sălbatici, ceea ce sugerează că aceste animale au fost sacrificate în număr mare, probabil în timpul unor campanii reale de vânătoare. Urmele acestor arme, combinate cu rămășițe de animale, arată astfel clar că neanderthalienii nu vânau singuri, ci că lucrau împreună în grupuri, folosind strategii de prindere și încercuire pentru a-și captura prada. O astfel de organizare implică abilități de comunicare, planificare și lucru în echipă.

Dovezile furnizate de Schöningen oferă astfel prima dovadă directă a vânătorii cooperative în rândul neanderthalienilor, cu mai mult de 100.000 de ani înainte ca sapiens să dezvolte astfel de practici. Acest lucru pune sub semnul întrebării ideile noastre despre complexitatea societăților umane antice și contestă stereotipurile care atribuiau neanderthalienilor o existență mai rudimentară. Aceasta ne conduce la o concluzie fascinantă: vânătoarea în echipe nu a fost o invenție exclusivă a oamenilor moderni. Este posibil ca aceste abilități să fi evoluat și în timp. Vânătoarea colectivă observată la Schöningen ar putea fi, așadar, una dintre primele etape ale acestui proces, iar multe alte descoperiri viitoare ne-ar putea surprinde în continuare.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România