Un maxilar vechi de 1,4 milioane de ani poate fi cel al unei rude umane nemaivăzute până acum, arată un studiu. Această descoperire ne îmbogățește cunoștințele despre speciile antice care au trăit alături de strămoșii noștri. Dar cine a fost acest misterios hominid și de ce este atât de importantă descoperirea lui?
Maxilarul în cauză, vechi de 1,4 milioane de ani, a fost descoperit în 1949 pe situl Swartkrans, o locație cheie pentru studiul fosilelor umane din Africa de Sud. Acest sit a dat deja numeroase fosile de hominide, inclusiv câteva exemplare aparținând speciilor cunoscute sub numele de Paranthropus și reprezentanți timpurii ai genului Homo.
Timp de zeci de ani, oamenii de știință au dezbătut originea acestui maxilar, denumit SK 15, fără a ajunge la o concluzie definitivă. Cercetătorii au crezut inițial că falca aparține unei specii necunoscute numită Telanthropus capensis. Mai târziu, alte studii au sugerat că ar fi fost un exemplar de Homo ergaster, o specie de homminid foarte apropiată de oamenii moderni. Cercetările mai recente ale paleoantropologului Clément Zanolli și echipa sa de la Universitatea din Bordeaux au ajutat la înlăturarea îndoielilor: SK 15 aparține de fapt unei noi specii din genul Paranthropus. Rezultatele au fost prezentate într-un articol publicat în Journal of Human Evolution. Această descoperire a fost posibilă prin utilizarea tehnologiilor moderne, precum razele X și modelarea 3D, care au făcut posibilă studierea structurii interne și externe a fosilei cu o precizie fără precedent. Analiza a relevat că maxilarul nu se potrivea cu niciun exemplar cunoscut de Homo și avea caracteristici specifice speciilor Paranthropus, dar cu diferențe notabile.
Specia nou identificată, numită Paranthropus capensis, se distinge de alți membri ai genului Paranthropus prin dinții și maxilarul mai mici. Pentru informarea dumneavoastră, reprezentanții genului Paranthropus sunt adesea numiți „omul spărgător de nuci” din cauza fălcilor lor mari și a molarilor uriași adaptați la hrana tare. P. capensis avea un maxilar mai puțin robust și dinți mai mici, sugerând o dietă mai variată decât celelalte specii. Cercetătorii cred că Paranthropus capensis a coexistat cu o altă specie de Paranthropus, P. robustus, în aceleași regiuni din Africa de Sud. În timp ce P. robustus avea probabil o dietă specializată, P. capensis ar fi exploatat o gamă mai largă de resurse, ceea ce ar putea explica diferența de dimensiune și formă a maxilarelor și dinților lor.
În mod firesc, coexistența acestor specii deschide căi de reflecție asupra posibilelor interacțiuni dintre ele, precum și asupra evoluției și adaptării lor la nișe ecologice specifice.
