Colonizarea lui Marte devine o perspectivă din ce în ce mai concretă. Cu toate acestea, pentru ca oamenii să se stabilească pe Planeta Roșie, este imperativ să-i fie transformat mediul ostil într-un habitat viabil. O soluție ar putea fi creșterea plantelor care pot supraviețui condițiilor marțiane și pot contribui la producerea de oxigen. După lucerna și un orez OMG dezvoltat pentru solul marțian, un studiu recent al Academiei Chineze de Științe evidențiază mușchiul Syntrichia caninervis, o altă specie de plantă capabilă să reziste condițiilor extreme de pe Marte. Studiul a fost publicat în revista The Innovation.
Mușchii sunt în general plante care au evoluat pentru a supraviețui în medii extreme, iar S. caninervis nu face excepție. Îl vei găsi în principal în crustele biologice de sol (BSC) ale deșerturilor reci. Este deosebit de rezistent la secetă, frig intens și radiații, făcându-l un candidat ideal pentru condițiile dure de pe Marte.
Pentru a testa această ipoteză, cercetătorii au supus recent această plantă la condiții care le simulează pe cele de pe Marte. Pentru a face acest lucru, au început prin a deshidrata extrem un număr de exemplare, înainte de a le rehidrata. Rezultatele au fost impresionante: mușchii și-au reluat funcțiile fiziologice normale în doar câteva secunde. În continuare, plantele au fost expuse la temperaturi extrem de scăzute, păstrate într-un congelator de -80°C, timp de cinci ani, sau în azot lichid (-196°C) timp de o lună. Chiar și în aceste condiții, mușchiul ar fi arătat o capacitate remarcabilă de regenerare cu o rată de supraviețuire apropiată de 95%.
Pe lângă deshidratare și frig, plantele marțiene vor trebui să facă față și unor niveluri de radiații mult mai mari decât cele de pe Pământ. Ca parte a acestei lucrări, cercetătorii au expus, prin urmare, S. caninervis la doze de radiații cuprinse între 500 și 16.000 de gray (Gy). Rezultatele au arătat că plantele nu numai că ar putea supraviețui la doze moderate de radiații (până la 1.000 Gy), dar și să se regenereze mai repede decât plantele de control. La doze mai mari, regenerarea a fost mai lentă și rata de supraviețuire a scăzut la aproximativ 70% după 60 de zile de recuperare. În ciuda acestui fapt, rezistența S. caninervis la radiații este remarcabilă în comparație cu cea a oamenilor care nu pot rezista decât la doze de până la 50 Gy.
În cele din urmă, cercetătorii au supus plantele unei simulări a condițiilor atmosferice ale lui Marte, inclusiv compoziția gazului și fluctuațiile de temperatură. Mușchiul deshidratat a arătat o recuperare completă după treizeci de zile, în timp ce și mușchiul hidratat a supraviețuit, dar cu regenerare mai lentă. Aceste rezultate evidențiază încă o dată potențialul S. caninervis de a supraviețui și chiar de a prospera în mediul aspru de pe Marte. Deși mai sunt multe de făcut pentru a transforma Marte într-un habitat auto-suficient pentru oameni, acest studiu oferă o licărire de speranță. Cercetătorii ajung astfel la concluzia că S. caninervis ar putea juca un rol crucial ca plantă pionieră în terraformarea lui Marte. Pe lângă producerea de oxigen, acești mușchi ar putea stabiliza solul marțian și ar putea participa la ciclurile biogeochimice ale planetei.
Următorii pași vor fi testarea acestui mușchi promițător direct pe Marte sau pe Lună pentru a verifica capacitățile sale de colonizare și creștere în spațiu. Dacă aceste teste vor avea succes, S. caninervis ar putea deveni o parte cheie a viitorului nostru interplanetar, deschizând calea către o nouă eră a explorării spațiului și a colonizării umane.
