Cu ajutorul VLT (Very Large Telescope) al ESO (European Southern Observatory) au fost identificate șase galaxii aflate la periferia unei găuri negre supermasive, la o distanță de circa 12,9 miliarde de ani lumină de noi. Descoperirea a fost prezentată în ediția din 10 septembrie a revistei Astronomy & Astrophysics. Gaura neagră supermasivă din centrul sistemului are o masă evaluată la un miliard de mase solare Galaxiile care se află la periferia ei sunt ”îmbrăcate” într-o ”pânză de păianjen” cosmică, alcătuită din gaz. Marco Mignoli, cercetător la Istituto Nazionale di Astrofisica, Italia, și conducătorul echipei de astrofizicieni care a făcut descoperirea, declara pe site-ul ESO că ”firele acestei plase cosmice sunt asemănătoare cu cele țesute de păianjeni. Galaxiile se află plasate în nodurile acestei plase, în timp ce fluxul de gaz – care alimentează atât galaxiile cât și gaura neagră supermasivă centrală – curge de-a lungul acestor fire.”
Cum a fost posibilă formarea unei găuri negre atât de masive în vremea copilăriei Universului? Nu există încă un răspuns clar, dar astrofizicienii iau în calcul ipoteza conform căreia acestea s-au format din halouri gigantice alcătuite din materie întunecată. Colin Norman, cercetător la Universitatea John HoPkins, SUA, și coautor al studiului din Astronomy & Astrophysics ”Descoperirea noastră acreditează ipoteza conform căreia găurile negre cele mai îndepărtate și cele mai masive s-au format în sânul unor halouri uriașe de materie întunecată. Absența unor observații anterioare [ale unor asemenea structuri] este, probabil, consecința limitărilor observaționale”. De notat faptul că autorii studiului consideră ca sistemul proaspăt descoperit ar putea să conțină mai multe galaxii care se află dincolo de puterea de observare a VLT.
Cu siguranță viitoarele supertelescoape, aflate acum în construcție, vor permite observarea mai multor asemenea sisteme, ceea ce ar putea să ne ajute să înțelegem mai bine mecanismele care stau la baza funcționării Universului.
