În vecinătatea noastră, la numai 190 de ani lumină distanță, se află cea mai bătrână stea observată vreodată. Steaua are numele HD 140283.

 

Cu ocazia celei de-a 221-a reuniuni a Societății Astronomice Americane, Howard Bond, cercetător la Universitatea de Stat din Pennsylvania a prezentat rezultatele cercetărilor efectuate, împreună cu colaboratorii săi, asupra stelei HD 140283. Despre această stea se știa deja că este alcătuită din hidrogen și heliu, cu slabe urme de elemente mai grele, ceea ce reprezintă un indiciu clar că ea s-a format în perioada Universului timpuriu.

Pentru a putea evalua vârsta stelei a fost nevoie să se parcurgă mai mulți pași.

În primul rând a fost nevoie să se determine cu precizie distanța până la HD 140283. Pentru aceasta a fost folosită metoda paralaxei. S-au utilizat 11 determinări ale poziției stelei, realizate cu ajutorul sistemului de ghidare fină a telescopului spațial Hubble. Valoarea paralaxei stelei HD 140283 este de 17,14 ± 0,22 miliarcsecundă, ceea ce corespunde unei distanțe de circa 190,23 ani lumină.

Având la dispoziție această distanță și cunoscându-se luminozitatea aparentă a stelei s-a putut determina cu mare precizie luminozitatea absolută a ei. În etapa următoare s-a ținut seama de faptul că hidrogenul din centrul stelei, folosit la reacțiile de fuziune, este pe sfârșite, ceea ce are drept rezultat o continuă scădere a luminozității stelei. Această scădere de luminozitate este un indicator foarte bun al vârstei stelei HD 140283. Calculele arată ce această stea are o vârstă de 13,30 ± 0,30 miliarde de ani. (Pe site-ul revistei Nature este dată valoarea de 13,9 ± 0,7 miliarde de ani, dar am preferat cifra indicată în abstractul lucrării prezentate de către Howard Bond la reuniunea Societății Astronomice Americane).

Dacă ținem seama că vârsta Universului este de 13,75 ± 0,11 miliarde de ani, rezultă că această stea s-a format foarte repede după Big Bang. Volker Bromm de la  Universitatea din Texas, care nu a făcut parte din echipa de cercetători care au realizat studiul despre care vorbim, a explicat pentru revista Nature că ”Prima generație de stele apărută după Big Bang s-a format din gazul primordial, care nu conținea cantități semnificative de elemente mai grele decât heliul. Asta înseamnă că, oricât de bătrână ar fi HD 140283, faptul că ea conține cantități mici de elemente grele ne indică faptul că ea aparține celei de a doua generații de stele apărute după Big Bang.”

Condițiile necesare pentru apariția celei de-a doua generații de stele ”au apărut foarte repede [după Big Bang]” arăta Bromm. Conform scenariului standard, primele stele s-au format la câteva sute de milioane de ani după Big Bang. Acestea au fost stele foarte masive, care au trăit foarte puțin, terminându-și viața ca niște supernove gigantice. În urma lor, gazul interstelar s-a încălzit puternic iar în Univers au fost răspândite elementele mai grele decât heliul. Dar, mai înainte de apariția celei de a doua generații de stele, era nevoie ca gazul interstelar să se răcească. Vârsta stelei HD 140283 ne arată că intervalul scurs între cele două generații a fost foarte scurt, probabil câteva zeci de milioane de ani.

Surse: Nature, HD 140283: A Star in the Solar Neighborhood that Formed Shortly After the Big Bang