Notă: acest text a fost publicat în ediția din septembrie 2011 a revistei Știință și Tehnică. Îl publicăm în varianta de atunci, cu o foarte mică adăugire.
Un om demn să devină personajul principal al unui roman SF, din acelea pe care le scria atât de frumos Jules Verne. O să îmi spuneţi că exagerez, că personajele lui Jules Verne ţin de perioada romantismului. Azi, în lumea asta atât de modernă şi atât de guvernată de tot soiul de nimicuri, marile idealuri nu mai au niciun rost. Au rost banii, are rost faima…
Aşa şi este în lumea asta de început de secol XXI. Numai că există unele excepţii. Omul despre care vă voi vorbi acum vrea să plecăm pe Marte!
Numele său este Elon Musk. Multă vreme nici nu l-am băgat de seamă. Ajunseseră la mine informaţii cum că el vrea să se avânte către Cosmos, dar, spre marea mea ruşine, nici nu l-am băgat de seamă. Credeam că sunt în faţa unui exerciţiu de imagine, că Elon Musk are o foarte bună echipă de PR. Nu aţi remarcat şi dv că astăzi contează mai mult ceea ce spui că faci, decât ceea ce faci cu adevărat?
Cu Elon Musk nu a fost aşa. El se abate de la această regulă. Din acest motiv, vă spun de pe acum, l-am ridicat la gradul de prieten al meu.
Elon Musk s-a născut în Africa de Sud, în ziua a 28-a a lunii iunie a anului 1971. Este fiul unui inginer sud-african şi al unei mame canadience. Îşi cumpără primul său calculator la vârsta de 10 ani şi învaţă singur cum să îl programeze. La vârsta de 12 ani creează un joc pentru calculator, Space Blastar, pe care îl vinde cu 500 $.
La vârsta de 17 ani pleacă de acasă pentru că, aşa cum spune el, era speriat de perspectiva recrutării obligatorii în armata sud-africană. Pentru că mama sa era canadiancă, el se stabileşte mai întâi în Canada, după care, în 1992, primeşte o bursă de studii şi pleacă în SUA, la Universitatea din Pennsilvania, unde obţine o licenţă în economie şi o a doua în fizică.
Încă din acele vremuri el avea trei mari pasiuni: Internetul, energia verde şi Cosmosul. Cel puţin aşa ne spune el, dar noi avem oarece bănuieli că el spune asta acum, pentru că exact în domeniile astea şi-a dovedit talentul. Dar să nu anticipăm.
După licenţe, încearcă să obţină un doctorat în fizică la prestigioasa Universitate Stanford, dar viaţa i se va schimba dramatic. Explodase Internetul şi Musk nu avea cum să nu ia parte la această revoluţie. În 1995, părăseşte Universitatea Stanford, după numai două zile de cursuri, pentru a îşi înfiinţa propria sa companie bazată pe Internet: Zip2 Corporation. În acea vreme avea 24 de ani. La 28 de ani îşi vinde partea sa de acţiuni către Compaq Computer Corporation şi obţine 22 milioane de dolari. O sumă frumoasă, am putea spune.
Musk pornise pe propriul drum. Din banii obţinuţi demarează X.com, pentru care el inventează o metodă de transfer de bani online. În anul 2000 X.com achiziţionează compania Confinity, care era proprietara sistemului de plăţi online PayPal. În 2002 eBay cumpără PayPal cu 1,5 miliarde de dolari, din care lui Elon Musk îi revin 165 milioane. Avea numai 31 de ani…
Am făcut această excursie rapidă prin biografia prietenului meu, pentru a încerca să vă conturăm personajul Elon Musk. La 31 de ani, cu 165 de milioane de dolari în buzunar. Pentru cei mai mulţi pământeni asta ar fi fost de ajuns. Omul putea trăi până la adânci bătrâneţi fără a mai purta grija banilor. Numai că… vorbim de Elon Musk, care încă din copilărie era pasionat de literatura şi filmele SF.
Din acest motiv, a înfiinţat compania SpaceX în anul 2002. Vă daţi seama, în acest caz numele companiei indică şi obiectivul ei. SpaceX s-a avântat pe o piaţă aproape pustie: exploatarea privată a spaţiului cosmic. Spun aproape pustie, pentru că nu prea ştiu companii private care să îşi dezvolte propriile lansatoare fără nici un sprijin guvernamental.
Pentru aceasta el s-a apucat să adune cei mai buni specialişti din industria aerospaţială americană. Aici s-a confruntat cu o primă problemă. Nu a reuşit să găsească de la început un inginer şef pentru programul său spaţial. Elita inginerilor aerospaţiali nu pre avea încredere în tânărul care se îmbogăţise aproape peste noapte. A fost nevoit să preia el această funcţie importantă, iar decizia s-a dovedit a nu fi una proastă.
[A avut și un mare noroc. Foarte repede i s-a alăturat Tom Mueller, un inginer, zic eu, genial, care a fost creierul din spatele motorului Merlin. (Am adăugat această notă în 2018)] Apoi a mai avut o problemă cu investitorii. Nimeni nu credea că este posibil să obţii profit dintr-o companie care îşi propune să ofere propriile lansatoare pentru scopuri comerciale. „[Industria] spaţială este departe de zona confortabilă pentru investitori”, spunea el.
Norocul nostru a fost că Elon Musk ştia foarte bine ce are de făcut. Ideea lui era clară: să construiască cel mai ieftin lansator cu putinţă. Nu s-a repezit către tehnologii complicate şi, implicit, scumpe. A preferat să se întoarcă înspre anii 1960 şi să îşi aleagă de acolo cele mai simple motoare. Iar lansatoarele lui Musk folosesc un singur tip de motor pentru toate treptele. Asta înseamnă o mare economie de bani. S-a mai gândit că ar trebui ca lansatorul său să fie, măcar în parte, reutilizabil. Zis şi făcut.
A început prin a construi lansatorul Falcon 1. Numele acestui lansator a fost ales în semn de recunoştinţă faţă de seria Războiul stelelor. (Mai ţineţi minte Millenium Falcon, nava spaţială a contrabadistului Han Solo?) Vă spuneam la începutul articolului că nu prea acordam şanse de reuşită lui Elon Musk. Urmăresc cu destulă atenţie cele ce se petrec prin lumea asta a tehnologiei spaţiale. Primeam adesea ştiri despre Falcon 1, un lansator cu două trepte care poate plasa pe orbită sarcini utile de 670 kg pe orbită joasă.
Dar ştirile astea se refereau la ratări. În 24 martie 2006, la 25 secunde după lansare se defectează motorul primei trepte. În 21 martie 2007, după o funcţionare corectă a motorului primei trepte, motorul celei de a doua se opreşte prematur şi lansatorul nu poate plasa pe orbită sarcina utilă. În 3 august 2008, motorul primei trepte se opreşte prea târziu, treapta a doua se desprinde şi îşi porneşte propriul motor, se produce o ciocnire între cele două trepte. Vă daţi seama, nu puteam să cred altceva decât că tânărul milionar se avântase într-o întreprindere prea ambiţioasă pentru el.
Dintr-o dată… surpriză! În 28 septembrie 2008 este efectuată prima lansare cu succes, este drept, a unei machete de 165 kg. A urmat apoi, în ziua de 14 iulie 2009, plasarea pe orbită a satelitul RazakSat, al Agenţiei Spaţiale Malaieziene. În sfârşit venise succesul. Şi, dintr-o dată, atitudinea mea faţă de ambiţiile lui Elon Musk a început să se schimbe. Datele mi s-au schimbat complet. Dintr-o dată ambiţia lui Elon Musk s-a transformat, în ochii mei, în perseverenţă. Nu e puţin lucru să îţi rişti averea pentru un ideal al tău, iar succesul să fie precedat de atâtea eşecuri. Acum Falcon 1, în versiunea 1e, a devenit operaţional. Pentru numai 10,9 milioane de dolari, puteţi să vă plasaţi pe orbită un mic satelit.
Nu vreau să intru în detalii tehnice, pentru că adesea, descriind realizările, uităm omul. Dar trebuie să vă mai spun că SpaceX a dezvoltat şi lansat cu succes un lansator mediu, Falcon 9, care poate plasa pe orbită joasă o sarcină utilă de 10.450 kg. Această reuşită deschide un nou capitol. Falcon 9 este capabil să transporte oameni în spaţiul cosmic.
Vă spuneam eu ca l-am ridicat pe Elon Musk la rangul de prieten al meu. Am făcut asta atunci când am aflat că el se pregăteşte să trimită oameni în spaţiu. Deja este construită capsula, care poartă numele de Dragon, şi deja a efectuat un zbor de test, în 8 decembrie 2010, care desfăşurat cu deplin succes. La bordul capsulei s-a aflat şi o încărcătură secretă, adăpostită într-un container pe care scria, cu litere roşii, chiar aşa: TOP SECRET. Nu vă grăbiţi către conspiraţii! După zbor s-a aflat ce conţinea containerul: o uriaşă roată de caşcaval…
Dragon poate fi folosită atât ca navă cargo, pentru ISS, cât şi pentru a transporta 7 astronauţi. Acum are deja un contract cu NASA pentru varianta cargo a capsulei Dragon. Un contract în valoare de 1,6 miliarde de dolari. Până în 2015 vor exista 12 lansări ale capsulei Dragon pentru aprovizionarea Staţiei Spaţiale Americane.
Dar haideţi să parcurgem împreună câteva dintre cuvintele lui Elon Musk, pe care le-am adunat din diferitele interviuri pe care le-a acordat.
Unii s-au întreabă dacă revenirea la capsule spaţiale nu înseamnă cumva un pas înapoi. Musk a replicat: ”Am auzit această idee. Dar sper că vom putea demonstra că de fapt avem de-a face cu un mare pas înainte. [Dragon] poate face lucruri pe care naveta spaţială nu le putea face. Oamenii se uită la o chestie cu aripi şi se gândesc că, da, aşa trebuie să arate o navă spaţială. Dar atunci când se uită la un vapor nu îşi pun problema că acestuia îi lipseşte roţile cu care ar putea merge pe autostrăzi. Ar arăta cam ciudat un asemenea vapor, nu-i aşa? Şi apoi, spuneţi-mi, ce să faci cu aripile în vidul cosmic?”
Dragon va fi un mijloc de transport ieftin. Mai ieftin decât naveta, şi chiar mai ieftin decât capsulele Soyuz. Musk, vorbind despre costurile lansărilor şi având în vedere patru lansări de echipaje umane în fiecare an: „Nu va costa mai mult de 140 milioane de dolari pe lansare, iar capsula va transporta şapte astronauţi, acelaşi număr cât putea transporta naveta spaţială. Asta înseamnă că un loc [în capsula Dragon] va costa 20 milioane de dolari. Comparaţi această valoare cu cei 63 de milioane de dolari, cât costă un loc pe capsula rusească. […] Costul unei lansări navetei spaţiale era în jur de un miliard de dolari…”
Iar despre reutilizarea parţială a lansatorului (lucru pe care SpaceX încă nu l-a reuşit. Este vorba despre recuperarea şi refolosirea primei trepte.), acelaşi Elon Musk afirma cu tărie: „Nu vom renunţa niciodată! Niciodată! Refolosirea este unul dintre cele mai importante obiective ale noastre. Dacă vom deveni cea mai mare companie de lansatoare din lume, dacă vom face o grămadă de bani, dar nu vom avea un lansator reutilizabil, atunci înseamnă că am eşuat!”
Am avut dreptate sa îl numesc prieten? Staţi o clipă, nu vă grăbiţi. Încă nu v-am spus totul.
La începutul acestui an SpaceX a anunţat că a trecut la dezvoltarea unui nou lansator, Falcon Heavy. Lansatorul acesta, care va fi testat în 2012, va putea plasa pe orbită o sarcină utilă de 53 t! Un lansator atât de puternic nu a mai existat în SUA, de la Saturn V încoace. Vă reamintesc că este vorba despre un lansator ieftin. Costul unei lansări va fi cu cel puţin 50 % mai mic decât cel implicat de actualele lansatoare pe care le folosesc americanii. Ce înseamnă asta? Înseamnă că SpaceX, o companie privată, deschide drumul către programe spaţiale ambiţioase care să nu fie purtătoare de costuri mari. O lansare cu Falcon Heavy costă, conform estimărilor de acum, numai 80-125 milioane de dolari.
Iar când spun programe ambiţioase mă refer la lucruri care mie îmi sunt foarte dragi. Dv nu vreţi ca omul să ajungă pe Marte? Elon Musk vrea. Chiar a declarat asta. În 10, până la 20 de ani, vrea ca omul să ajungă pe Planeta Roşie. Dacă ar fi spus-o altcineva, dacă ar fi spus-o chiar Preşedintele SUA (nu mai am încredere în el de când a anulat programul Constellation, care avea tocmai acest obiectiv), aş fi fost foarte sceptic.
Aş fi pus totul pe seama unui moment de exaltare. Dar a spus-o Elon Musk. Şi în el am acum foarte multă încredere. De altfel, se pare că Falcon Heavy ar putea avea prima misiune marţiană, e drept, fără echipaj undeva către anul 2018. În luna iulie, Centrul de Cercetări Ames al NASA a început să analizeze posibilitatea utilizării lansatorului Falcon Heavy şi capsula Dragon, ca vehicul de debarcare pe solul marţian, pentru a efectua experimente cum nu s-au mai făcut până acum pe Marte. Instrumentele de la bordul său vor permite analize mult mai sofisticate decât în prezent şi, eventual, identificarea vieţii marţiene… Mai trebuie să aşteptăm un an pentru a vedea dacă RedDragon va primi undă verde…
Nu pot încheia altfel, decât dând din nou cuvântul prietenului meu, Elon Musk: „Cred că viaţa [terestră] va trebui să devină multiplanetară. Ar fi cel mai important eveniment, de la ieşirea vieţii din ocean pentru a cuceri uscatul. În ultimele miliarde de ani viaţa s-a agăţat de Pământ. Acum, pentru prima oară în istoria vieţii pe planeta noastră, am deschis o fereastră [către spaţiul cosmic]. A trecut foarte mult timp, şi nu ştim cât va mai rămâne deschisă pentru noi. Sper că va rămâne aşa pentru multă vreme, dar este posibil să rămână deschisă doar pentru scurt timp.
De aceea cred că ar fi o mişcare inteligentă să profităm acum de avantajul pe care îl avem, şi să facem viaţa [terestră] să capete o dimensiune multiplanetară. Subliniez: multiplanetară. Asta nu înseamnă deloc o abandonare a Pământului [de către oameni]. […] Acesta este un viitor cu mult mai pasionant decât unul în care am rămâne pe vecie legaţi de Pământ!”
Nu am dreptate să îl numesc pe Elon Musk ca fiind prieten al meu?
