Operațiunea Sundial: Terifianta armă nucleară care (din fericire) nu a existat niciodată

Ce s-ar fi întâmplat dacă omenirea s-ar fi gândit serios la construirea unei bombe nucleare de 700.000 de ori mai puternice decât cea de la Hiroshima? Nu, aceasta nu este o propunere pentru un roman distopic, ci mai degrabă un proiect teoretic studiat de Statele Unite în timpul Războiului Rece. Numele său: Operațiunea Sundial. O armă atât de puternică încât ar fi putut arunca planeta în aer… sau cel puțin să o facă complet nelocuibilă. Ce a fost mai exact acest proiect nebunesc? Și mai presus de toate, de ce să luăm în considerare o armă atât de excesivă?

Sunt anii 1950 și 1960. Lumea este suspendată într-un echilibru instabil între două superputeri: Statele Unite și URSS. Războiul Rece era în plină desfășurare, iar cursa înarmărilor atinsese cote îngrijorătoare. Statele Unite au dezvoltat succesiv bombe A (de fisiune) și apoi bombe H (de fuziune), fiecare mai puternică decât precedenta. Dar, în culise, unii oameni de știință și strategi militari merg mai departe. Mult mai departe. Ideea este simplă (și terifiantă): dacă o bombă de 20 de kilotone ar putea distruge Hiroshima și dacă o bombă țar de 50 de megatone poate distruge un oraș întreg, atunci de ce să nu luăm în considerare o armă care ar putea „pune capăt” unui război dintr-o singură lovitură?

Acest proiect teoretic avea ca scop crearea unei bombe nucleare de 10 gigatone. Pentru a da un ordin de mărime, aceasta reprezintă:
10.000 de megatone,
Asta e de aproximativ 700.000 de ori mai puternic decât bomba de la Hiroshima,
Sau echivalentul energetic al tuturor cutremurelor majore din secolul trecut la un loc.

Explozia unei astfel de bombe nu ar distruge doar un oraș sau o țară: ar putea afecta echilibrul climatic global, ar putea provoca extincții în masă sau ar putea altera orbita Pământului dacă ar fi plasată greșit (teoretic extrem, dar totuși luat în considerare). Acest proiect nu a depășit niciodată etapa teoretică, dar a fost într-adevăr studiat serios. Pentru ce ? Pentru a „înțelege limitele” fizicii nucleare… și a evalua dacă o astfel de bombă ar putea avea o utilizare strategică. Spoiler: nu.

Din punct de vedere pur fizic, da. Bombele cu hidrogen funcționează prin fuziune nucleară, un proces care, spre deosebire de fisiune, nu are o limită teoretică reală de putere. Tot ce este necesar este să se adauge mai mult combustibil (deuteriu, tritiu) și să se proiecteze un sistem capabil să limiteze explozia în lanț cât mai mult timp posibil. Însă provocările tehnice ar fi fost astronomice: dimensiuni, stabilitate, depozitare, transport, securitate… ca să nu mai vorbim de faptul că o astfel de bombă ar fi produs atât de multă căldură încât s-ar fi putut autodistruge chiar înainte de a fi detonată.

Dacă o astfel de bombă ar fi explodat, chiar și într-o zonă nelocuită, consecințele ar fi fost globale. Vorbim aici despre un crater cu diametrul de câteva zeci de kilometri, o iarnă nucleară globală și radiații atât de intense încât toate formele de viață de pe sute (sau chiar mii) de kilometri ar fi fost sortite pieirii. Stratosfera ar fi fost saturată cu particule radioactive, perturbând permanent clima Pământului. Și asta chiar dacă bomba nu ar fi fost folosită în timp de război. Probabil acesta este motivul pentru care nimeni nu a încercat vreodată serios să o construiască.

Acest proiect ne amintește cum știința poate fi folosită în mod abuziv în slujba logicii absurde. Într-o perioadă în care puterea militară era considerată instrumentul diplomatic suprem, unii erau dispuși să depășească toate limitele – chiar și pe cele ale supraviețuirii umane. Dar nu este doar un coșmar din trecut. Chiar și astăzi, arsenalele nucleare sunt capabile să distrugă planeta de mai multe ori. Și, deși proiectul Sundial a rămas teoretic, acesta întruchipează perfect absurditatea supremă a descurajării nucleare: proiectarea unei arme atât de distructive încât să nu poată fi folosită niciodată.

Operațiunea Sundial nu a fost un plan de atac și nici măcar un proiect concret de dezvoltare. A fost un exercițiu de gândire, un test al limitelor fizice, dar și o revelație a potențialelor excese ale cursei pentru putere. Chiar dacă această bombă nu a existat niciodată, existența ei pe hârtie este deja, în sine, un semnal de alarmă. O reamintire a faptului că știința, fără etică, ne poate aduce aproape de inimaginabil.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România