Materialele tipice „pelerinelor invizibile” pot ascunde acum mici microfoane atașate pe un perete și aceasta indiferent de lungimile de undă vizibile cu ochiul liber.
Pelerinele optice pot masca un obiect suspendat în aer prin curbarea luminii împrejurul acestuia, dar numai la anumite lungimi de undă. Pelerinele sunt, de obicei, confecționate din metamateriale sintetice, a căror structură este inferioară, din punct de vedere al dimensiunii, lungimii de undă a luminii pe care sunt construite să o devieze.
Protuberanțele sau obiectele aflate pe o podea sau pe un perete sunt relativ ușor de ascuns, deoarece o schimbare minoră a unghiului sub care lumina este reflectată din ele poate face ca suprafața cu pricina să pară plată. Astfel de mascări s-au realizat în trecut numai la lungimi de undă tipice microundelor sau spectrului infraroșu.
Acum, două tipuri diferite de \”pelerine\” sunt capabile să ascundă proeminențele în întreg spectrul vizibil. Chris Gladden și Majid Gharghi, de la Universitatea din California, Berkeley, au gravat găuri într-un strat subțire de azotat de siliciu depozitat pe o sticlă spumantă.
Cu un diametru variabil al găurilor între 20 și 65 de nanometri – mai puțin decât lungimile de undă ale luminii vizibile – s-a schimbat modul în care stratul a refractat lumina în respectivele puncte, făcând ca prin interacțiunea sa cu substratul de sticlă poroasă să ascundă o mică protuberanță prezentă pe acesta din urmă.
Tot în acest an, Baile Zhang și colegii de la Singapore-MIT Alliance for Research and Technology au obținut un efect similar cu lumină polarizată, al cărei câmp electric este aliniat într-o singură direcție. Echipa a aliniat cristale de calcit, care au proprietăți de refractare care depind de direcția câmpului electric, pentru a ascunde o protuberanță înaltă de doi milimetri.
Gladden și Gharhi au folosit de asemenea lumină polarizată în testele lor, dar ceea ce au creat ei nu necesită, musai, un astfel de context. Abilitatea de a folosi lumină vizibilă normală nepolarizată îi permite tehnologiei lor să fie folosită într-o gamă mult mai largă de aplicații.
Creatorii noului tip de „costum invizibil” cred că abordarea lor poate fi folosită în cazul sistemelor fotovoltaice pentru a controla captarea luminii Soarelui și eventual a spori eficiența acesteia. Acest lucru s-ar putea realiza prin focusarea luminii la o intensitate ridicată sau prin devierea ei pe lângă obstrucții asemenea cablurilor de colectare a curentului generat.
