Pescuitul la ţărmul românesc al Mării Negre a cunoscut de-a lungul timpului o evoluţie sinuoasă, în strânsă legătură cu ofertă de resurse vii a ecosistemului marin, cu evoluția tehnologiilor de exploatare (nave, echipamente), dar și cu evoluţia sistemului socio-economic din sector. Din ce în ce mai mult, pescuitul tradiţional este înlocuit cu cel modern, prin avantajele sale de a realiza capturi rnai mari și orientat către o singură specie ţintă, faţă de o captură mixtă.
Activitatea de pescuit este definită ca o sum[ de acţiuni: investiţii (unelte, ambarcaţiuni, instalaţii, unităţi de prelucrare, personal calificat etc.), cercetare, identificare, concentrare, reţinere, prelucrare etc., care au drept scop realizarea unor capturi de pe;te sau alte resurse biologice acvatice comestibile. În activităţile de pescuit desfășurate la litoralul românesc de societăţile comerciale cu profil pescăresc, se folosesc mai multe tipuri de unelte (staţionare, filtrante înconjurătoare și tractate) și tehnologii de pescuit destinate capturării speciilor de pești pelagici și demersali, de interes comercial.
În vederea asigurării unei exploatari durabile a resurselor pescărești de la litoralul românesc al Mării Negre, a fost necesar să se efectueze cercetări pentru evaluarea efectelor funcţionării uneltelor și tehnologiilor de pescuit, folosite în pescăriile românești, asupra resurselor pescărești și habitatelor specifice acestora, dar și pentru stabilirea condiţiilor de exploatare (reglementarea capturilor totale admisibile, a efortului de pescuit etc.) în scopul asigurării sustenabilităţii exploatării.
Uneltele de pescuit staționar
Reprezint[ acea categorie de echipamente care sunt destinate capturării, în general, speciilor de pești care fac migraţii pentru reproducere și hrănire în zona cu adâncimi cuprinse între 3-50 m. Din această categorie fac parte urm[toarele tipuri de unelte: paragatele, setcile, talienele marine și cuștile pentru guvizi.
Paragatele fac parte din categoria uneltelor cu cârlige destinate capturării speciilor de pești cu valoare economică ridicată. Paragatele sunt unelte de pescuit constituite dintr-un șir de cârlige prinse prin intermediul unor bride de un fir flexibil, care are rolul de a prelua eforturile ce apar în timpul pescuitului.
Paragatele servesc ca unelte de bază pentru capturarea unor specii de pești demersali cum ar fi rechinul și guvizii, respectiv ca unelte auxiliare pentru pescuitul cambulei, calcanului, sturionilor, vulpii și pisicii de mare. Instalarea paragatelor se realizează cu ajutorul ancorelor metalice, la adâncimi de 8-50 m. Cârligele paragatelor se armează cu nada în scopul atragerii obiectului pescuitului și capturării acestuia în momentul înghiţirii cârligului.
Setcile fac parte din categoria uneltelor de pescuit care reţin peștele prin agățare și încurcare. Cu acest tip de unelte, în funcţie de dimensiunea ochiului plasei, pot fi capturate atât speciile de peşti pelagici (scrumbie de Dunăre, rizeafcă, chefal, lufar etc.), cât și speciile demersale care fac deplasări atât la nivelul fundului mării, cât și în imediata apropiere a acestuia (calcan, cambulă, rechin, guvizi, barbun etc.).
Talienele marine fac parte din categoria uneltelor de pescuit tip capcană, de dimensiuni mari, amplasate la adâncimi de 5-12 m. La talienele marine, camerele de reţinere a obiectului pescuitului sunt instalate paralel cu ţărmul. Acestea pot atinge lungimea de 70 m, în timp ce rolul pentru dirijarea peștelui îl au aripile confecţionate din plasă, cu lungimea de 300-500 m.
Forma funcţională a talianului este asigurată cu ajutorul flotorilor sau pilonilor din lemn. În ultimii ani, efortul de pescuit cu taliene marine, amplasate de-a lungul litoralului românesc, a scăzut constant, speciile-ţintă fiind: șprotul, hamsia, barbunul, lufarul și stavridul.
Cuştile pentru guvizi sunt unelte de pescuit tot de tip capcană, de dimensiuni mici, care se instalează pe adâncimi de 5-20 m. Acest tip de unealtă are formă cilindrică sau paralelipipedică, forma capcanei fiind menţinută cu ajutorul unui arc elicoidal realizat din sârmă de oţel inoxidabil.
Uneltele de pescuit activ
Din această categorie fac parte uneltele de pescuit filtrante înconjurătoare (năvodul marin) si filtrante tractate (beam-traulul, traulul de fund și pelagic).
Năvodul marin este o unealtă de pescuit de tip filtrantă înconjurătoare care capturează obiectul pescuitului prin restrângerea suprafeţei înconjurate, reţinând aglomerarea de pești și alte organisme acvatice aflate în perimetrul înconjurat.
Beam-traulul este o unealtă filtrantă tractată care, din punct de vedere constructiv, este constituită dintr-o traversă (ţeavă metalică) sprijinită la extremităţi pe două tălpici metalice și partea de plasă (sacul de colectare constituit din capac, talpă și laterale).
Activităţile de recoltare cu beam traulul se realizează pe adäncimi cuprinse între 20 și 29 m, cu substrat nisipos sau nisipos-mâlos, în zona cuprinsă între Cap Midia și Portiţa. Specia ţintă a acestui tip de pescuit o constituie melcul Rapana venosd. Mai pot apărea capturi accidentale de pești precum barbunul, pisica de mare, cambula, etc.
Traulul de fund este o unealtă de pescuit filtrantă, de formă tronconică, prevăzută cu un sistem propriu de armare, tractată pe fundul mărilor și oceanelor cu ajutorul unei nave prin intermediul elementelor de legătură, în scopul reținerii prin filtrare a peștilor demersali. La litoralul românesc al Mării Negre, cu traulul de fund se pot pescui rechin, calcan și ocazional vulpe de mare, pisică de mare, bacaliar, cambulă, guvizi, sturioni etc.
Traulul pelagic este o unealtă de pescuit filtrantă, tracționată de către o navă și prevăzută cu un sistem de armare care-i asigură pe timpul pescuitului forma geometrică optimă filtrării unui volum cât mai mare de apă. În pescuitul marin practicat cu traulul pelagic la litoralul românesc al Mării Negre, baza capturilor o reprezintă șprotul (peste 90% din structura capturilor), a cărui prezență în sectoarele accesibile navelor trauler costier se manifestă în perioada martie-octombrie.
În lunile august-octombrie, se mai practică și un pescuit la stavrid și lufar, care, de multe ori în alternanță cu hamsia, se aglomerează în sectoarele centrale și de nord, pe adâncimi de până la 20-25 m. În prezent, specia țintă cu cea mai mare cantitate capturată la litoralul românesc al Mării Negre (ajungând în anul 2015 la aproximativ 85% din întreaga cantitate de resurse vii capturate a României, cu o cantitate de 4.461 de tone) o reprezin- tă gasteropodul (melcul) Rapana venosa, carnea acestuia devenind o delicatesă în restaurantele de la malul mării, dar și pentru exportul în întreaga țară.
La nivelul anului 2015, activitatea de pescuit industrial din sectorul marin românesc s-a realizat în două moduri: pescuit cu unelte active, efectuat cu navele trauler costiere, la adâncimi de 20-60 m cu unelte de tip beam trawl, traul pelagic și setci, respectiv un pescuit staționar de-a lungul litoralului, pe adâncimi de 3-11 m cu unelte de tip talian, setci, paragate, năvod, cuști.
Pe timpul pescuitului s-au folosit mai multe categorii de nave și ambarcațiuni clasificate pe mărimi de lungimi, tehnici și unelte de pescuit. Captura totală de pește, melci și scoici realizată de flota românească la nivelul anului 2015 a fost de 4.847 t.
Trebuie menționat faptul că în Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” a funcționat, încă de la crearea sa, un colectiv dedicat studiului echipamentelor de pescuit, pe care le-a perfecționat continuu atât pentru flota de pescuit oceanic, cât și pentru cea de la litoralul românesc al Mării Negre.
Astfel, s-au efectuat permanent investigații privind selectivitatea și capturabilitatea echipamentelor de pescuit pe grupe de specii, studii privind impactul exploatării asupra ecosistemului, sau au fost proiectate, testate și introduse în producție variante de echipamente de pescuit, sondaj și implicit măsuri și recomandări pentru asigurarea unei exploatări durabile.
