Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Textile şi Pielărie (INCDTP) este singurul institut de cercetare din România ce are ca obiectiv, printre altele, şi cercetarea – dezvoltarea în domeniul tehnicii de paraşutare şi a aparatelor de zbor cu componentă textilă, prin intermediul departamentului de cercetare sisteme textile pentru aeronautică. de
În contextul industrial actual, tehnologia informaţiei contribuie preponderent la dezvoltarea aplicaţiilor prin proiectare şi prototipare rapidă, producție digitală şi virtuală, instrumente de modelare, simulare şi prezentare. Astfel, avem capabilităţi software de bază pentru proiectarea completă a produsului în ansamblu şi am pus la punct un sistem în care putem realiza croirea automată a tiparelor pentru orice structură textilă ne putem imagina.
În acest fel, am redus timpul de croire a reperelor de la câteva zile, cât ar dura croirea unei parașute spre exemplu, la numai câteva ore. Realizarea unui prototip porneşte cu predimensionarea, totul se realizează cu un program software elaborat în cadrul institutului, care are inclusă o bază de date de tip SQL ce poate fi uşor editată şi care stochează caracteristicile materialelor frecvent utilizate în confecţionarea paraşutelor.
Această bază de date este populată cu stocul existent de materiale din care se poate face selecţia materialului de confecţie a paraşutei. Selecţia materialelor se poate face manual sau automat de către program pe baza parametrilor fizici ai materialului necesar obţinut din calcul şi/sau pe baza stocului existent.
Metodele de implementare în program pentru faza iniţială de predimensionare derivă din metodele empirice și grafice prin interpolare, folosite în mod curent pentru proiectarea paraşutelor, pentru ca apoi, pe modelul virtual astfel obţinut, să se facă verificări computaţionale, folosind metodele elementului finit, asupra comportării paraşutei la sarcinile apărute în evoluţia sa de la lansare până la aterizare.
Folosind datele obţinute cu programul de predimensionare, ca date de intrare pentru scriptul de modelare 3D, se realizează automat desenarea modelului tridimensional. După generarea modelului 3D, se trece la faza de simulare şi estimare a încărcării structurale în toate fazele de zbor, începând cu lansarea, zborul stabilizat sau în atmosferă turbulentă şi, apoi, la aterizare.
Estimarea sarcinilor maximale în țesătura voalurii şi în suspante se face la lansare, deoarece în acest moment forţele ce acționează asupra elementelor constructive ale paraşutei pot depăşi de zeci de ori forţele în zbor stabilizat, depinzând de viteza şi altitudinea de lansare. Pentru parapante, însă, acest lucru nu mai este valabil, pentru acestea se setează altitudinea de lansare la 0m și viteza la 20km/h, în acest caz particular pentru obținerea forţelor maxime se face simularea la viteza maximă a unei parapante şi anume la un zbor în pantă de 80 km/h.
După simulare, se pot face modificări asupra parametrilor dimensionali pentru ca paraşuta sau parapanta să corespundă exact cerinţelor impuse. Modelul 3D este, apoi, discretizat în părţile sale componente şi adus în plan pentru obţinerea tiparelor. După discretizarea modelului 3D în parţile componente, se realizează încadrările necesare pe lăţimea ţesăturii pentru tăierea reperelor.
Încadrările reperelor se trimit maşinii de croit care realizează tăierea automată a reperelor. Acestea sunt, apoi, preluate de un operator, marcate corespunzător şi trimise spre coasere. În decursul timpului s-a realizat o serie de modele experimentale şi prototipuri cu acest sistem.
În viitor, dorim să extindem capabilităţile sistemului pentru proiectarea şi croirea automată a suspantelor. De asemenea, urmărim extinderea dotărilor existente astfel încât să putem realiza în mod eficient operaţii de confecţie şi reparaţie a containerelor pentru paraşute şi parapante, lucru dorit atât de noi cât şi de servicul tehnic al Aeroclubului României, scopul fiind atât reducerea importurilor, cât şi scăderea costurilor de întreţinere şi dotare.
