Istoria umanității devine tot mai clară cu fiecare descoperire în domeniul ADN-ului antic. Am aflat că, pe măsură ce strămoșii noștri părăseau Africa, aceștia se întâlneau și se încrucișau cu alte grupuri, cum ar fi Neanderthalienii și Denisovanii. Mai mult, genomul Denisovanilor sugerează că acest tip de încrucișare nu era o noutate; Denisovanii, la rândul lor, par să fi avut legături genetice cu un grup și mai vechi. Identitatea acestui grup a rămas însă un mister până de curând.
Recent, cercetătorii au început să se folosească de proteinele antice pentru a dezlega tainele evoluției noastre. Spre exemplu, studiind proteinele din smalțul dinților, oamenii de știință au reușit să obțină secvențe de aminoacizi din fragmente de proteine ce datează de 2 milioane de ani. Această metodă a deschis noi orizonturi în înțelegerea legăturilor dintre speciile străvechi.
Într-un efort de a depăși limitele impuse de degradarea ADN-ului, un grup de cercetători chinezi a analizat mostre microscopice din dinții Homo erectus, găsiți în trei situri din China, fiecare datând de acum aproximativ 400.000 de ani. După ce au confirmat că pot izola și identifica fragmente de proteine din smalțul dinților unor animale de la aceleași situri, cercetătorii s-au concentrat pe cinci probe de Homo erectus și una Denisovană din Harbin.
Analizele au arătat că, în funcție de individul Homo erectus examinat, au fost obținute fragmente din șase până la 11 proteine din smalț. Individul din Harbin a prezentat un număr similar de proteine, iar studii anterioare au obținut date similare de la indivizi Denisovani din apropiere de Taiwan și un om arhaic din Spania.
Cercetătorii au identificat două diferențe specifice în proteinele Homo erectus, care nu se regăsesc la oamenii moderni. Curios este că ambele diferențe se găsesc în aceeași proteină, numită ameloblastin. Una dintre acestea pare să fie unică pentru Homo erectus, nefiind identificată la alte primate. Însă cea de-a doua prezintă o distribuție neobișnuită, fiind găsită și la Denisovanul din Harbin.
Aceste descoperiri nu doar că adaugă o nouă piesă în complexul puzzle al arborelui nostru genealogic, dar subliniază și importanța proteinelor ca instrumente în studiul evoluției umane. Prin aceste fragmente de trecut, înțelegem mai bine cum interacțiunile dintre diferite specii au modelat genomul uman modern.
Fără îndoială, aceste cercetări deschid noi perspective asupra modului în care speciile noastre străvechi au interacționat și au contribuit la diversitatea genetică a umanității de astăzi. Cât de mult din ceea ce suntem se datorează acestor întâlniri ancestrale? Continuarea cercetărilor va aduce, cu siguranță, și mai multe răspunsuri la această întrebare fascinantă.
Sursa: Ars Technica
Poll: Care dintre următoarele opțiuni credeți că ar putea explica cel mai bine identitatea misterioasă a grupului genetic mai vechi descoperit recent?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply