În ianuarie 2004 eram student și, înaintea unui examen la Fizică Statistică, povesteam pe hol cu câțiva colegi ce grozăvie au reușit cei de la NASA, să pună pe suprafața lui Marte un rover! Al doilea în decurs de câteva săptămâni!
Ne-am adus aminte și de micul rover Sojourner, care în urmă cu 7 ani ajungea pe Marte, unde a fost activ 85 de zile (în paranteză fie spus, pozele trimise de Sojourner le-am găsit întâmplător pe CD-ul unei reviste de IT, nici vorbă de conexiune la internet în 1997). Nici în 2004 nu aveam Twitter sau Facebook, dar cumva, prin dial-up sau prin cele două PC-uri ale bibliotecii Facultății de Fizică din Cluj-Napoca, reușeam să mai aflăm detalii și să vedem poze de pe Marte.
Țin minte că, după prima poza cu un peisaj marțian, trimisă de Spirit la începutul lui ianuarie, am așteptat câteva zeci de minute bune să se descarce, de pe o conexiune dial-up (avea ceva mai mult de 4MB!). Pentru o mai bună perspectivă asupra lucrurilor, țin să vă reamintesc că în ianuarie 2004 încă nu exista… Gmail!
Spirit și Opportunity au plecat spre Marte în 2003, lansate fiecare de câte o rachetă Delta II (acum retrasă din uz), la mai puțin de o lună distanță. Așa au și ajuns pe Marte: Spirit în 4 ianuarie 2004 (în craterul Gusev), iar Opportunity în 25 ianuarie 2004 (în Meridiani Planum). Inginerii NASA sperau să poată folosi cele două rovere pentru vreo 3 luni de zile. Spirit a fost activ până în 22 martie 2010 (parcurgând 7,73 km), iar Opportunity a trimis ultimul semnal radio în 10 iunie 2018 (după 45,16 km, mai mult decât orice alt vehicul pe suprafața unei alte planete decât Pământul).
Ce au făcut cele două vehicule pe Marte? Fără a intra în detalii legate de geologie, trebuie să reținem un singur lucru: datorită lui Spirit și Opportunity, astăzi avem certitudinea că, în trecut, pe suprafața planetei Marte curgea apă lichidă. Numai pentru acest rezultat cred eu că misiunea merită suma de 1 miliard de dolari, la cât se ridică în total costurile de asamblare, lansare și operare ale celor două rovere, pe întreaga perioadă de desfășurare a misiunii.
Din păcate, Spirit s-a blocat într-o zonă care nu i-a permis să-și încarce optim panourile solare și din 2010 a devenit inactiv. Însă Opportunity a continuat să fie funcțional. Când noul rover Curiosity ajungea pe Marte în 2012, Opportunity se plimba prin zona denumită Cape York și sărbătorea 3.000 de zile marțiene de când a ajuns la locul de muncă. În prezent, Curiosity își vede de treabă în cratetul Gale și un nou rover este pregătit de NASA pentru a fi lansat în 2020 spre Marte.
Anul trecut, o uriașă furtună marțiană, care are loc o dată la câteva decenii, a ridicat în atmosfera planetei cantități impresionante de praf, blocând astfel razele soarelui să ajungă pe panourile solare ale roverului Opportunity. Acesta și-a încetat activitatea și a intrat în hibernare, bazându-se pe acumulatorul de la bord, dar și pe eventualele rafale de vânt care să-i mai curețe panourile solare, prin care să se poată încărca, odată ce furtuna a trecut.
Ei bine, încercările repetate ale agenției spațiale americane de a trezi roverul și de a-l face din nou activ au rămas fără răspuns. Ultimul semnal radio trimis de Opportunity a fost în 10 iunie 2018, înainte de dezlănțuirea furtunii. De atunci, orice încercare de a apela roverul și de a-l convinge să răspundă a eșuat.
Uneori ne atașăm de roboți și mașinării și le antropomorfizăm (Curiosity și-a cântat singur La Mulți Ani în 2013, dar ulterior NASA a considerat că este prea deprimant…). Ne atașăm de ei mai ales când sunt atât de cunoscuți și reușesc să facă lumea să fie atentă la ce se întâmplă pe Marte. Chiar dacă, în spatele lor, departe, foarte departe, sunt tot niște oameni care apasă pe niște butoane, sau care au strâns un șurub.
Opportunity nu a rezistat 15 ani pe planeta Marte pentru că a vrut sau pentru că a găsit metode de supraviețuire. Ci pentru că o mică armată de oameni a strâns bine un șurub sau a scris comenzi executate întocmai de mica mașinărie devenită marțiană.
Sper ca, peste câteva decenii, cineva să-l poată vedea pe Opportunity sub un glob de sticlă și să-și aducă aminte de vremurile când reușeam să trimitem doar mașinării și gânduri bune spre Marte.
