În cadrul Congresului Chaos Communication, ținut la Berlin în perioada 27-30 decembrie 2011, mai mulți hackeri au propus realizarea Rețelei Globale Hackerspace, prin plasarea pe orbita Pământului a unor sateliți de comunicații proprii, permanent conectați la o rețea de stații terestre, totul în scopul de a ocoli cenzura impusă pe Internet. Mai mult, pe termen lung, hackerii speră chiar să trimită un astronaut amator pe Lună.
Indivizi pasionați și pricepuți au plasat deja pe orbita circumterestră câțiva mici sateliți – prin intermediul unor misiuni spațiale majore – în general numai pentru perioade scurte de timp, deoarece urmărirea dispozitivelor s-a dovedit dificilă în condițiile unor proiecte cu bugete reduse, lipside de fonduri.
Potrivit hackerului activist Nick Farr, unul dintre autorii inițiativei, amenințarea crescândă a cenzurii pe Internet este cea care a motivat premisele proiectului Hackerspace. Un exemplu al acestui curent dictatorial digital este propusul Act de Stopare a Pirateriei Online (Sopa), din SUA, care, daca va fi promulgat, va îngrădi libertatea online, începând prin interzicerea unor site-uri, pe temeiuri de copyright.
Clubul german de hackeri Chaos Computer, cu o tradiție de zeci de ani, lucrează la proiectul Rețelei Globale Hackerspace alături de Constellation, o organizație de cercetare aerospațială de asemenea germană, care constă mai ales din proiecte studențești interconectate.
Farr și Armin Bauer, membri ai proiectului Hackerspace, se gândesc la ideea unei rețele de stații terestre low-cost, ce pot fi cumpărate, sau construite de indivizi. Folosite împreună într-o rețea globală, stațiile ar putea facilita localizarea și contactul cu sateliții în orice moment.
Potrivit lui Bauer, echipa va dispune deja, în prima jumătate a lui 2012, de trei prototipuri de stații terestre aflate pe poziții. Hackerii speră să poată prezenta câteva modele funcționale la următorul Congres Chaos Communication, peste un an. De asemenea, ei vor vinde aceste dispozitive într-o formă non-profit – aprox. 100 de euro per stație terestră, o sumă pe care oamenii care s-ar implica în proiect pretend că ar fi dispuși să o plătească.
Totuși, potrivit experților, din punct de vedere practic, viziunea Hackerspace nu este tocmai fezabilă și în niciun caz nu este la îndemână. Plasați pe orbita apropiată, la joasă altitudine, sateliții, fie și numeroși, ar fi instabili și ar asigura accesul la Internet în reprize, cu întreruperi.
Poziționați pe orbita geostaționară a Pământului, asemenea sateliților geosincroni pentru a se roti deodată cu planeta și a fi stabili, sateliții hackerilor s-ar afla la distanță apreciabilă de sol și ar opera cu o întârziere a semnalului prea mare pentru anumite aplicații Internet. Mai mult decât atât, însă, dispozitivele ar intra sub incidența unor legi stricte, fiind, practic, ilegale și susceptibile de a fi doborâte în orice clipă de orice țară.
Dar, la urma urmei, hackerii sunt, prin definiție, în afara legii. Prin urmare, probabil că își vor asuma aceste riscuri. Adițional schemei stațiilor terestre și sateliților, alte aspecte ale proiectului Hackerspace la care se lucrează includ dezvoltarea unor noi echipamente electronice care să supraviețuiască în spațiu, precum și vehiculele care să le poată transporta până acolo.
Potrivit lui Farr, cel mai important motiv pentru care se dorește existența Rețelei Globale Hackerspace este cunoașterea. „Hackerii sunt pentru libera circulare a informației. Noi credem că a comunica este un drept uman”, a mai adăgat hackerul..
Mai mult, Farr atrage atenția asupra faptului că mulți participanți la proiectul Hackerspace sunt indignați că niciun om nu a mai depășit orbita terestră joasă de la misiunnea Apollo 17, din 1972, încoace. „Celălalt scop al nostru este acela de a reveni acolo unde ne aflam în anii ’70. Hackerii găsesc ofensator faptul că dispunem de tehnologia necesară de dinainte ca mulți dintre noi să se fi născut și totuși nu ne-am mai întors acolo unde am reușit cândva să ajungem”, crede Farr.
Sursa
