Cercetătorii canadieni au identificat în bacterii antice genele care le conferă imunitate la antibiotice.
Rezistența la antibiotice, unul dintre cele mai discutate fenomene din istoria medicinei contemporane, datează de cel puțin 30.000 de ani. Descoperirea, făcută în laboratoarele Universității McMaster din Hamilton (Canada), aruncă o lumină nouă asupra mecanismelor de rezistență la substanțele antibiotice, descriindu-le pentru prima oară drept fenomene antice și nu unele strâns corelate utilizării medicamentelor moderne.
„La ora actuală este demonstrat faptul că puternicele medicamente antibiotice dezvoltate de știință în decursul ultimului secol își pierd treptat din eficiență din cauza unei rezistențe răspândite. Multă vreme cercetătorii au fost surprinși de viteza de reacție a bacteriilor, dar întrebarea a alta: de unde vine această capacitate extraordinară a bacteriilor de a rezista?”, s-a întrebat Gerry Wright, unul dintre autorii studiului publicat în Nature și director științific al Institutului Michael G. DeGroote pentru Cercetarea Bolilor Infecțioase.
Pentru a răspunde la această întrebare, Wright și Hendrik Poinar, genetician de la Universitatea McMaster, au examinat probe de teren înghețat (permafrost) datând de mai bine de 30.000 de ani, prelevate din munții Yukon. Cu ajutorul unor tehnici avansate de biologie moleculară, oamenii de știință au reușit să izoleze mici segmente de ADN antic, de la mamuți și bizoni, în care au remarcat prezența unor gene rezistente la antibiotice.
Experimentul a fost repetat și pentru regnul vegetal, pe plante existente în Yukon doar în timpul ultimei perioade interglaciare din Pleistocen (deci cu cel puțin 30.000 de ani în urmă). Rezultatul a fost identic: ADN-ul vegetal conținea încă din acele timpuri gene rezistente la antibiotice.
În studiul lor, cercetătorii s-au concentrat mai ales asupra rezistenței la vancomicină, un antibiotic a cărui utilizare frecventă împotriva infecțiilor cu Staphylococcus aureus a contribuit la dezvoltarea unor tulpini deosebit de rezistente la bacteria respectivă. Aceste rezistențe, considerate o problemă clinică importantă încă din anii `80, sunt și în prezent asociate la nivel mondial răspândirii infecțiilor din mediul spitalicesc.
În opinia lui Wright, descoperirea va avea un impact semnificativ în ceea ce privește înțelegerea proceselor de rezistență la antibiotice. „Antibioticele există în natură și fac parte din ecologia planetei noastre. Când credem că am dezvoltat vreun medicament miraculos care nu va fi afectat de rezistență doar ne facem iluzii. Și trebuie să fim extraordinar de atenți la modul cum utilizăm aceste substanțe: microorganismele au pus la punct strategii pentru a le evita efectele cu mult timp înainte ca noi, oamenii să înțelegem cum trebuie să le utilizăm”, a mai explicat Wrigth.
Sursa: Wired
