Depresia, înțeleasă de mult ca o tulburare mintală omogenă, își dezvăluie acum complexitatea biologică datorită unui nou studiu revoluționar. Cercetătorii au identificat șase subtipuri biologice de depresie, dezvăluind de ce unii pacienți nu răspund la tratamentele convenționale, cum ar fi antidepresivele și terapia vorbirii.
Depresia este o tulburare mintală comună, caracterizată printr-o combinație de simptome afective, cognitive, comportamentale și fiziologice. Persoanele cu depresie pot experimenta tristețe profundă, pierderea interesului sau plăcerea în activitățile care s-au bucurat cândva, oboseală persistentă, probleme de somn, modificări ale apetitului, sentimente de inutilitate sau vinovăție excesivă, scăderea concentrării sau chiar gânduri suicidare. Această tulburare poate varia ca intensitate și durată, variind de la câteva săptămâni până la câțiva ani. De asemenea, se poate manifesta în moduri diferite la fiecare individ, de unde și diversitatea prezentărilor clinice ale depresiei. Factorii declanșatori pot fi, de asemenea, multipli, inclusiv evenimente stresante, schimbări semnificative în viață, factori genetici și dezechilibre chimice în creier, în special în neurotransmițători precum serotonina, norepinefrina și dopamina. Depresia poate avea în mod natural un impact profund asupra vieții de zi cu zi prin perturbarea muncii, a relațiilor interpersonale și a sănătății fizice. De asemenea, constituie o povară economică și socială semnificativă care îi afectează nu numai pe indivizii afectați, ci și pe cei din jurul lor.
Tratamentul pentru depresie poate include o combinație de psihoterapie (terapie cognitiv-comportamentală, terapie interpersonală, psihoterapie analitică), medicamente antidepresive și, în unele cazuri, intervenții complementare, cum ar fi exercițiile fizice, managementul stresului și sprijinul social. Tratamentul precoce și adecvat este crucial pentru ameliorarea simptomelor, prevenirea recăderilor și promovarea remisiunii pe termen lung.
Progresele științifice recente oferă o nouă perspectivă asupra acestei tulburări mintale complexe. Unul chiar sugerează că ar putea exista diferite tipuri de depresie. Studiul, publicat recent în revista Nature Medicine, se bazează pe analiza a peste 800 de pacienți care suferă de depresie și anxietate. Cercetătorii au folosit scanări ale creierului pentru a examina activitatea cerebrală a pacienților în repaus și în timpul diferitelor sarcini menite să evalueze funcția creierului. Folosind inteligența artificială, inclusiv învățarea automată, cercetătorii au reușit apoi să clasifice pacienții în șase grupuri distincte, pe baza modelelor observate de activitate cerebrală. Rezultatele au arătat că fiecare grup de pacienți a avut diferențe semnificative atât în ceea ce privește simptomele, cât și abilitățile cognitive. De exemplu, pacienții cu activitate cerebrală ridicată în regiunile implicate în procesarea emoțiilor aveau mai multe șanse să sufere de anhedonie, o incapacitate de a simți plăcere. În plus, acești pacienți au avut performanțe mai slabe în sarcinile care au evaluat funcția executivă.
Diversitatea biologică identificată sugerează astfel că depresia nu se manifestă în același mod la toți indivizii, în ciuda diagnosticului comun de tulburare depresivă majoră (MDD) bazat pe criterii simptomatice generale.
Analiza suplimentară a arătat că anumite subtipuri de depresie au prezentat semne distincte de răspunsuri diferite la tratamente. De exemplu, pacienții cu activitate ridicată în regiunile cognitive ale creierului au prezentat un răspuns mai bun la un antidepresiv specific, venlafaxina (Effexor), în comparație cu alte subtipuri. Această observație evidențiază importanța potențială a personalizării tratamentelor pe baza subtipului biologic specific al pacientului. Implicațiile clinice ale acestei descoperiri sunt semnificative, în special pentru pacienții pentru care tratamentele actuale sunt ineficiente sau necesită studii prelungite pentru a le determina eficacitatea. Speranța este că această cercetare va deschide calea pentru o îngrijire personalizată a sănătății mintale, unde medicii ar putea prescrie tratamente bazate pe profilul neurobiologic unic al fiecărui pacient. Acest lucru ar îmbunătăți rezultatele clinice și ar reduce stigmatizarea asociată bolilor psihice.
